Martie este una dintre cele mai frumoase luni ale anului. Este luna începutului Înnoirii. Luna Martie începe printr-un simbol, care, se păstrează pe aceste pământuri încărcate de istorie, de câteva mii de ani, Mărțișorul. Două fire, împletite, alb și roșu.
Semnificația lor este de renaștere și reînnoire a noastră a tuturora, dar și a naturii odată cu venirea primăverii. Poate nu este deloc întâmplătoare prezența ghiocelului între cele două fire împletite, alb și roșu ale Mărțișorului.
Ghiocelul. L-ați privit vreodată cât de temerar este el în delicatețea lui și cum iese în frigul de afară, din pământ? Petalele lui deși par a fi aplecate, nu sunt așa, căci este prima floare care are curajul să vestească sosirea primăverii.
Mi se pare o îndrăzneală și un curaj nemaivăzut din partea Ghiocelului, să umple grădinile până mai ieri pline de zăpadă.
Cele două fire alb și roșu, pe care le dăruim împletite, femeilor din viața noastră, fire între care stă prinsă de secole o mică bijuterie, o amuletă, este de fapt darul nostru simbolic către ele.
Mă uit pe străzile populate din nou de copiii de toate vârstele, dinamizate de prezența tinereții și a copilăriei și mă gândesc la săptămâna care a trecut în plină polemică, dăruim sau nu, Mărțișor? Dăruim celor care lucrează în școli, licee, grădinițe, Mărțișor? Astă da subiect de dezbatere.
Cum să NU dăruim Mărțișor femeilor din viața noastră mame, profesoare, educatoare, simple femei care sunt alături de noi în liniște și cu grijă în fiecare zi.
De mii de ani pe meleagurile acestei Țări Datina era ca de 1 Martie să se primească un Mărțișor. Fiecare casă primea cel puțin unul oricât de sărmană ar fi fost ea. Semnifică încrederea și speranța dar mai mult decât atât, este dovada că încă știm să sărbătorim delicatețea și dăruirea din viața noastră, munca și răbdarea și că privim spre viitor.
Pentru că el, Mărțișorul este și aducător de noroc și belșug în casele noastre. În grădinile noastre. Datina cere ca după ce trece luna Martie șnurul alb cu roșu să fie legat în grădină de ramurile unui copac. Este una dintre cele mai vechi Sărbători ale noastre și trebuie să o continuăm.
Știați voi ce vă temeți, de Mărțișor, că povestea lui începe se pare de pe vremea lui Baba Dochia? Cum poți să oprești Mărțișorul? Cum poți opri Primăvara? Sau dragostea? Sau însăși viața, căci cele două fire împletite asta semnifică viața, trezirea la viață.
Cred că nu trebuie să polemizăm în jurul unui dar simbolic ci doar să îl dăruim. Sper că nu am uitat bucuria darului de Mărțișor. Sper că pandemia nu a luat în vârtejul ei tot ceea ce era bun în credința noastră. Îmi amintesc de un început de vară în insula Creta vizitând un sit arheologic al uneia dintre cele mai vechi civilizații cea Minoică, de la care ne-au rămas impresionante dovezi de frumusețe și acolo în căldura toropitoare, gândul meu zbura către o altă civilizație la fel de enigmatică și de iubitoare de frumos cea de la Cucuteni.
Se pare că de pe vremea aceea, de la Cucuteni aveam simboluri, care vesteau primăvara. Simboluri care au continuat să fie dăruite de-a lungul anilor indiferent de pandemii și de războaie căci aceste două fire delicate reprezentau speranța.
Iar speranța se dăruiește nu întâmplător femeilor căci ele sunt purtătoare ale unui mesaj de pace, de încredere, poartă în pântecele lor viața însăși.
Vă doresc o săptămână minunată cu multe Mărțișoare pe care să le purtați cu drag și cu gând bun.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1,spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
