Sinagoga din Braşov
Comunitatea evreilor din Brașov a solicitat autorizație de construcție pentru construirea unui monument dedicat brașovenilor, victime ale Holocaustului. Memorialul va fi amplasat în curtea Sinagagii de lângă POarta ȘChei și va conține numele tuturor celor care au fost uciși.
Iată, pe scurt, istoria evreilor în Brașov, via Mihai Nanu
Evreii au fost prezenți în Brașov încă din secolul XV ca negustori, dar primii evrei stabiliți în oraș sunt consemnați abia în 1807, având aprobare de la Consiluiul Local. În 1826 este înființată oficial comunitatea evreiască constând din patru familii, printr-un decret imperial. Existau restricții în ceea ce privește meseriile pe care le puteau practica, ei putându-se angaja doar dacă repectivul loc de muncă era refuzat de sași. Evreii din Brașov erau în principal negustori, dar se găseau și meseriași (pălărieri, croitori, zugravi, bijutieri) sau intelectuali în rândul populației evreiești. În 1860 este înființată prima școală confesională de către Sigismund Steinhardt.
În 1877 comunitatea evreiască s-a divizat între cea de rit ortodox și neolog (ashkenazi). Evreii de rit neolog (ashkenazi) construiesc o sinagoga între 1899-1901 pe Str. Poarta Șchei nr. 29. Mai târziu, cei de rit ortodox si-au construit sinagoga din str. Castelului la numarul 64 (în anul 1924).
Numărul evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1910 crescuse la 1.280 iar în1940 populația evreiască atinge 6.000 de persoane. Imediat după război, numărul lor crește la 6.000 de suflete ca urmare, în special, a evreilor refugiați din Moldova, Basarabia și Bucovina.
În 1912, evreii din Brașov au înființat o filială a ITO (Jewish Territorialist Organization), organizație care căuta un cămin pentru stabilirea poporului evreu. În 1921, a fost fondat clubul sportiv evreiesc Hakoah. Cu timpul, evreii au devenit întreprinzători, ingineri, industriași, sau proprietari de ziare, având un rol important în viața economică din perioada interbelică.
Perioada celui de-al doilea război mondial a reprezentat o perioadă grea pentru membrii comunității evreiești din Brașov. Chiar dacă nu au fost deportați în lagăre, li s-a interzis să fie proprietari de societăți comerciale, evreii fiind frecvent bătuți, iar copii lor dați afară din școală. În anul 1941, sinagoga ortodoxă a fost devastată de legionari. Cu toate restricțiile și dificultățile întâmpinate, evreii din Brașov sunt mai feriți de pogromuri (așa cum s-a întâmplat la Iași), fiind o destinație la îndemână pentru cei veniți din Moldova și din Ardealul ocupat de regimul lui Miklos Horthy.
După război, o parte importantă a evreilor din Brașov a emigrat spre Palestina. Crearea statului Israel în 1948 accelerează migrația evreilor brașoveni, astfel că la data recensământului populației din 1956 în oraș mai locuiau doar 1.759 evrei. Numărul lor a scăzut constant de atunci, astăzi fiind și mai mic. Întoarcerea În Țara Sfântă are loc în valuri successive: anii 1951, 1956, 1964 și apoi, în continuare, în anii ’70, ’80, ’90 au împuținat numărul evreilor din oraș și împrejurimi.
Comunitatea mică de astăzi are o prezență activă în viața orașului menținând, cu multa dedicare, tradiția iudaică. În cadrul comunității functionează sinagoga neologă(resfintita in septembrie 2001), un restaurant cu specific evreiesc recent deschis, un cabinet medical și un serviciu de asistență. Președintele comunității evreiești din Brașov este Tiberiu Roth, în funcție de peste 26 de ani.
Astăzi, în Brașov locuiesc 281 de evrei (conform recensământului din 2011), dintre care: 23 de persoane cu vârste între 0-15 ani, 46 de persoane cu vârste între 16-35 ani, 92 de persoane cu vârste între 36-60 ani, 120 persoane peste 60 ani.
