În județul Sibiu, singurul fermeir care mai cultivă hamei e inginerul agronom Ioan Onea, din Dumbrăveni.
De mai bine de trei decenii, acesta îngrijește aceeași fermă în care a intrat ca tânăr absolvent, luptându-se astăzi nu doar cu o piață dominată de importuri, ci și cu indiferența unui aparat de stat care nici măcar nu mai știa că ferma lui există, relatează Turnul Sfatului.
Povestea ultimului fermier care cultivă hamei în Sibiu: ”M-am dus la o fabrică din Brașov. Aduceau hamei din China, pentru că se primeau comisioane”
În timp ce Germania și-a dublat suprafața cultivată după 1989, ajungând astăzi la peste 40.000 de hectare și livrând materie primă pe toate continentele, producătorii autohtoni s-au lovit de refuzuri constante chiar la ei acasă.
„La început am luat plasa cu hamei și m-am dus la o fabrică din Brașov, unde directorul a sărit imediat în sus de bucurie că marfa este foarte bună și că o ia pe toată, dar apoi am aflat că nu se poate, fiindcă directorul comercial aducea hamei din China, pentru că se primeau comisioane.
Am fost și anul trecut la fabrica din Miercurea Ciuc, unde un director foarte drăguț mi-a primit probele, a făcut analizele și mi-a confirmat că hameiul este bun, dar mi-a spus deschis că putem discuta abia peste doi sau trei ani, fiindcă au stocurile pline din Germania.
Pentru ce îl aduc de acolo, când și eu, imediat după recoltă, îl usuc, îl peletizez și îl ambalez în saci vidați cu gaz rar, exact ca asociația lor din Germania, oferind garanție pe 36 de luni?”, se întreabă cultivatorul din Dumbrăveni.
Salvarea fermei sibiene a venit din Bucovina, datorită unui parteneriat început în anul 2000 cu fabrica de bere Bermas din Suceava, unde Ioan Onea a devenit unicul furnizor de hamei și unde trimite anual 80 la sută din recoltă. Restul producției ajunge, în cantități mai mici, de la 10 până la 50 de kilograme, la câteva berării artizanale din municipiul Sibiu, din Avrig, Vatra Dornei sau alte câteva județe.
„Fabrica de la Suceava este cam singura rămasă din perioada aceea care nu s-a dus pe apa sâmbetei, fiindcă oamenii au rezistat presiunilor, au privatizat-o cu capital românesc și fac o bere curată, în care totul este românesc. Directoarea de acolo, doamna Elena Anisoi, este o femeie capabilă care a ținut fabrica pe picioare în momente grele și a avut grijă și de noi, spunând mereu să nu ne lase să pierim.
Chiar și atunci când mai avea o tonă sau două pe stoc, tot ne-a cumpărat recolta ca să nu ne dezechilibrăm, pentru că dacă faci hamei și rămâi un an cu el nevândut pe stoc, poți să îți iei la revedere, nu mai poți să trăiești”, povestește Ioan Onea.
Costurile anuale pentru lucrările unui singur hectar de hamei se ridică la sume cuprinse între 70.000 și 90.000 de lei, iar factura la gaz metan pentru uscarea conurilor ajunge aproape de 100.000 de lei pe sezon, în timp ce subvenția pe suprafață a fost până anul trecut de doar 600 de euro pe hectar, de peste trei ori mai mică decât la cultura tutunului.
Întreaga poveste de viață a fermierului sibian poate fi citită în Turnul Sfatului.