Rezultatele PISA 2025 readuc în discuție starea educației din România, însă adevărata problemă nu pare să fie numărul de ore petrecute la școală. Profesorul de istorie brașovean Peter Turcuș, care a analizat pentru NewsBV datele noii evaluări internaționale, atrage atenția asupra unei probleme structurale: diferențele sociale și economice dintre elevi sunt amplificate de modul în care este organizat sistemul educațional.
PISA 2025 a evaluat elevi de 15 ani din 91 de țări și economii, iar România a obținut rezultate sub media OECD la matematică, citire și științe. În România au participat 7.725 de elevi din 322 de școli, rezultatele fiind considerate conforme cu standardele de calitate PISA.
În exclusivitate pentru NewsBV.ro, profesorul Peter Turcuș susține că dezbaterea publică despre educație se concentrează de prea mult timp pe întrebări care nu ating problema de fond.
„Discuția despre educație în România se tot învârte, de ani de zile, în jurul acelorași false probleme: prea multe materii sau prea puține, prea multe ore sau prea puține, program prea scurt sau prea lung, vacanțe prea multe sau prea puține, an școlar prea scurt sau prea lung. Rezultatele PISA 2025 arată însă că problema reală e alta”, spune profesorul Peter Turcuș.
Mai multe ore de școală nu înseamnă automat rezultate mai bune
Una dintre observațiile centrale ale analizei profesorului brașovean este relația dintre timpul petrecut la școală și performanța elevilor.
Peter Turcuș compară România cu Estonia, sistem educațional aflat în partea superioară a clasamentelor PISA. Potrivit datelor analizate de acesta, ambele țări au câte nouă ani de învățământ primar și gimnazial, iar diferența privind numărul total de ore este redusă: 6.035 de ore în România față de 6.432 în Estonia.
Diferența de timp este, prin urmare, relativ mică în raport cu diferența de performanță.
Profesorul Peter Turcuș subliniază că România are, de asemenea, mai multe ore de curs decât Polonia sau Croația, însă rezultatele PISA sunt mai slabe. În același timp, țări precum Letonia, Finlanda sau Slovenia au un volum de ore apropiat, dar rezultate diferite.
Ideea centrală a analizei sale este că nu cantitatea de timp petrecută în sistem este suficientă pentru a explica performanța elevilor, ci modul în care acest timp este transformat în învățare.
„Explicația nu stă în cantitate, ci în distribuție”, afirmă Peter Turcuș.
Această concluzie trebuie însă privită ca o interpretare a datelor, nu ca o demonstrație că numărul de ore nu are nicio influență. Datele PISA sunt observaționale, iar relațiile dintre durata școlarizării, metodele de predare, resurse, contextul familial și rezultate sunt complexe.
Peter Turcuș: România are o problemă majoră la baza piramidei educaționale
Una dintre cele mai importante informații din PISA 2025 este proporția elevilor care nu ating nivelul minim de competență.
În România, doar 54% dintre elevii evaluați au atins cel puțin nivelul 2 la științe, față de 74% media OECD. La matematică, proporția este de 48%, iar la citire de 52%.
În ceea ce privește proporția elevilor care ating simultan nivelul minim în toate cele trei domenii principale, datele PISA indică faptul că România are o pondere mult mai redusă decât media OECD.
Peter Turcuș atrage atenția tocmai asupra acestei zone a sistemului: nu este suficient ca școala să producă elevi foarte buni dacă o parte importantă dintre elevi nu dobândesc competențele fundamentale.
„Sistemele educaționale de succes sunt cele care reușesc să asigure un nivel minim de competență pentru marea masă a elevilor, nu doar să susțină elitele”, explică profesorul brașovean.
În opinia sa, aici apare una dintre diferențele fundamentale dintre un sistem care optimizează învățarea și unul care încearcă să compenseze problemele prin mai mult timp petrecut în aceeași structură educațională.
„Sistemele performante optimizează modul în care se învață, în timp ce sistemele neperformante doar prelungesc timpul de expunere la o metodă ineficientă”, spune Peter Turcuș.
22% din variația rezultatelor la științe este asociată statutului socioeconomic
Datele oficiale PISA 2025 confirmă una dintre cele mai importante observații din analiza profesorului Peter Turcuș.
În România, statutul socioeconomic explică 22% din variația performanței la științe, față de 12% media OECD. România se află printre puținele sisteme evaluate în care această proporție depășește 20%.
Cu alte cuvinte, diferențele de statut economic și social dintre elevi sunt asociate cu diferențe considerabile de performanță școlară.
Profesorul Peter Turcuș consideră că această cifră este esențială pentru înțelegerea rezultatelor României.
„Practic, într-o proporție dublă față de restul Europei, diferențele dintre elevi se explică prin situația economică și socială a familiei, nu prin efortul sau capacitatea individuală a fiecăruia”, afirmă acesta.
Formularea trebuie înțeleasă în contextul indicatorului PISA: 22% reprezintă proporția variației performanței la științe asociată statistic cu statutul socioeconomic, nu proporția elevilor ale căror rezultate sunt „cauzate” de situația familiei. OECD subliniază că statutul socioeconomic este un predictor al performanței, iar asocierea nu trebuie interpretată automat drept relație cauzală.
Diferențele dintre școli sunt printre cele mai mari probleme ale sistemului
O altă cifră analizată de Peter Turcuș este cea referitoare la diferențele de performanță dintre școli.
Potrivit OECD, în România, diferențele dintre școli reprezintă cel puțin 50% din variația totală a performanței la științe, România fiind printre cele zece sisteme participante cu o asemenea structură a variației. OECD interpretează această situație drept un indiciu al unei segmentări academice mai puternice, în care elevii cu performanțe ridicate și cei cu performanțe scăzute tind să fie concentrați în școli diferite.
Pentru Peter Turcuș, aceasta este una dintre cheile problemei educației românești.
„50% din diferențele de scor dintre elevii români se explică prin faptul că aceștia învață în școli diferite, nu prin diferențe individuale de performanță”, explică profesorul.
El vorbește despre concentrarea elevilor avantajați în anumite școli, în special în centrele urbane, în timp ce elevii vulnerabili ajung să fie concentrați în școli cu resurse mai puține sau în comunități rurale.
OECD descrie aceeași situație în termeni de segmentare academică între școli, fără a atribui însă automat tuturor diferențelor dintre școli aceeași cauză socială.
PE ACEEAȘI TEMĂ
122 de puncte între elevii avantajați și cei dezavantajați
Poate cea mai puternică cifră privind inegalitatea educațională din România este diferența de 122 de puncte PISA la științe dintre elevii aflați în sfertul superior și cei din sfertul inferior al distribuției socioeconomice.
OECD arată că diferența medie dintre aceste două grupuri este de 85 de puncte în țările OECD. În România, decalajul este, așadar, semnificativ mai mare. Mai mult, între 2015 și 2025, această diferență s-a mărit în România, în timp ce media OECD a scăzut.
„Decalajul nu s-a redus, ci s-a adâncit de-a lungul timpului: diferența de scor dintre elevii cu statutul socioeconomic cel mai ridicat și cei cu statutul cel mai scăzut a crescut la 122 de puncte”, spune Peter Turcuș.
Pentru a înțelege ordinul de mărime, OECD estimează în PISA 2025 că elevii de aproximativ 15 ani câștigă, în medie, în jur de 20 de puncte într-un an de școlarizare. Organizația avertizează însă că această conversie nu trebuie aplicată mecanic între țări sau pe perioade lungi, deoarece ritmul de învățare diferă de la un sistem la altul.
Prin urmare, diferența de 122 de puncte poate fi folosită ca reper de magnitudine, nu ca echivalent literal al unei diferențe de 6,1 ani de școală.
Rural versus urban: diferențe care se văd în rezultate
Profesorul Peter Turcuș pune accent și pe diferențele dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural.
„Diferența de scor dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural depășește 90 de puncte la fiecare dintre domeniile testate”, afirmă profesorul.
Această observație se înscrie într-un tablou mai larg privind inegalitățile educaționale din România. OECD arată că elevii proveniți din medii socioeconomice dezavantajate au rezultate sistematic mai slabe, iar decalajul socioeconomic dintre grupurile de elevi din România este printre cele mai mari din zona OECD.
Problema, în interpretarea lui Peter Turcuș, nu este doar faptul că există diferențe între copii, ci că sistemul educațional riscă să transforme diferențele de la începutul parcursului într-un decalaj tot mai greu de recuperat.
Meditațiile, simptom al unei inegalități mai profunde
În analiza sa pentru NewsBV, profesorul Peter Turcuș introduce și problema meditațiilor.
„Nu întâmplător meditațiile sunt un simptom al eșecului statului și o reacție de piață acolo unde școala nu oferă șanse egale tuturor”, susține acesta.
Interpretarea lui este că familiile care dispun de resurse financiare pot cumpăra timp suplimentar de învățare, pregătire individuală și acces la servicii educaționale private.
„Cine își permite compensează diferența prin resurse suplimentare, iar cine nu își permite rămâne, pur și simplu, în urmă”, afirmă Turcuș.
Profesorul respinge însă ideea că simpla eliminare a meditațiilor ar rezolva problema.
„O eliminare ipotetică a meditațiilor nu ar ridica nivelul copiilor din mediul rural, pentru că școala lor tot subfinanțată ar rămâne, ci doar ar scădea artificial nivelul copiilor din mediul urban, scăzând și mai mult scorul mediu național.”
Este o ipoteză de politică educațională formulată de profesor, nu o concluzie testată direct prin PISA 2025.
Ce soluții indică datele PISA 2025?
Analiza profesorului Turcuș ajunge, în final, la întrebarea esențială: dacă problema nu este pur și simplu numărul de ore, ce trebuie schimbat?
Sinteza publicată de Institutul de Științe ale Educației prezintă rezultatele PISA 2025 și pune la dispoziție datele și materialele aferente evaluării.
În perspectiva lui Turcuș, una dintre direcțiile importante este intervenția asupra școlilor care cumulează mai multe forme de dezavantaj.
„Raportul ISE propune, printre priorități, sprijin consistent pe termen lung pentru școlile cu dezavantaje multiple și identificarea timpurie a elevilor în risc. Sunt măsuri cunoscute, problema a fost mereu voința de a le pune în practică”, spune profesorul brașovean.
Datele OECD susțin necesitatea unei astfel de abordări prin amploarea diferențelor socioeconomic asociate performanței și prin ponderea foarte mare a variației rezultatelor care apare între școli în România.
Nu este doar o problemă despre școală. Este o problemă despre șanse
Analiza lui Peter Turcuș mută discuția de la întrebarea „câte ore trebuie să stea copilul la școală?” către o întrebare mai dificilă: cât de mult contează pentru viitorul unui copil școala în care ajunge, mediul din care provine și resursele familiei sale?
PISA 2025 arată că România are rezultate sub media OECD în toate cele trei domenii principale evaluate. În același timp, diferența socioeconomică dintre elevii avantajați și cei dezavantajați este de 122 de puncte la științe, iar statutul socioeconomic explică 22% din variația performanței în acest domeniu.
Profesorul Peter Turcuș consideră că aceste cifre ar trebui să schimbe centrul dezbaterii publice.
„Problema structurală a sistemului din România este faptul că acesta amplifică, prin chiar felul în care e organizat, inegalitățile socioeconomice cu care copiii pornesc la drum, izolându-i pe cei dezavantajați în școli separate și limitându-le șansele de performanță.”
Iar întrebarea pe care profesorul brașovean o lasă deschisă este una care depășește clasamentul PISA:
„Vi se pare normal ca locul în care s-a născut un copil să conteze atât de mult pentru viitorul său?”