Copilăria și „microbul” tradiției
Dani, toată lumea te știe de „Americanu’” încă de la 6 ani. Dar sub această poreclă se ascunde un suflet de june autentic, crescut pe strada Curcanilor. Ce amintire îți inundă prima dată mintea când închizi ochii și te gândești la săptămâna dinaintea paradei din copilăria ta?
Dani Boc răspunde cu un zâmbet cald:
„Aș spune că acea săptămână trecea cel mai greu. Ca și acum, am mereu acea emoție pe care o simt și o trăiesc la maxim. De ce spun asta? Am tot felul de gânduri: Duminica avem vreme bună? Oare îmi vine calul? Am avut într-un an surpriza neplăcută din cauza vremii nefavorabile, stăpânul calului nu a vrut să mai vină. Țin minte că eram sarja (armaș mare). Am alergat în tot Șcheiul să găsesc un cal disponibil. Nu-ți zic ce cal am găsit, nu am nici o poză… dar a trecut :)”
Povesteai cu multă emoție despre unchiul tău, Nicolae Loga, și despre ritualul ungerii șeii pe veranda casei. Mai simți și azi acel miros de piele și ulei ars? Cât de mult din „Americanu’” de azi este, de fapt, copilul care stătea ore în șir călare pe o șa pusă pe prispă, visând la ziua când va „coborî în cetate”?
Dani mărturisește cu drag: „Da, mirosul îl simt și azi. Acum Americanu’ de azi a învățat că visele pot deveni realitate, important să crezi și să lupți pentru ele. Sincer, hainele îmi erau mari atunci, în căciulă am pus ziare ca-mi cădea pe ochi… dar eram foarte mândru că acum făceam și eu parte din această ceată și nu mai eram un simplu spectator, aveam o responsabilitate să duc tradiția mai departe.”
Dragostea născută la „Jocurile Strămoșești”
Se spune în Șchei că dacă scoți fata la joc, trebuie să o iei de nevastă. În cazul tău și al lui Jeni, tradiția a fost cel mai bun pețitor. Cum a fost acel prim joc împreună și cum s-a transformat „prietenia de 8 ani” într-un parteneriat pe viață, sfințit de tradiție?
Dani Boc vorbește cu căldură despre soția sa: „Eram copii când am ieșit împreună la joc, dar crescând împreună ne-am modelat familia și după obiceiurile și tradiția din Șchei și legătura apropiată de biserică cred că ne-a ajutat foarte mult să devenim adulții responsabili de azi.”
Jeni este „motorul” tău nevăzut. Ea calcă, apretează, gătește și organizează totul. Dacă ea este cea care are grijă ca totul să fie perfect, tu ce simți în momentul în care te uiți în oglindă și vezi munca ei oglindită pe tine?
El răspunde cu zâmbetul plin de recunoștință: „Simt că suntem un întreg și aș spune că dragostea și iubirea o poți arăta în mai multe feluri, deci aș spune că simt că încă mă iubește și e mândră de mine, dacă încă face asta fără reproș și încă mă mai lasă cu Junii”
Masa de la „Chetri” este un festin al familiei: piftelele mamei-soacre, icrele mamei tale, prăjiturile soției și ouăle vopsite de fiica voastră, Miruna. Este acest coș cu bucate adevărata „comuniune” a Junilor?
Dani Boc zâmbește nostalgic: „Masa dintre Chetri este un prilej de bucurie și întâlnire cu cei dragi, gen masa de Crăciun din familie, doar că nu avem sarmale”.
Familia și continuitatea: Miruna și Sorin
Fiica voastră, Miruna, a crescut cu portul popular în casă. Ce simți ca tată când o vezi participând la jocurile strămoșești, știind că flacăra pe care ai primit-o de la unchiul tău nu se va stinge?
Dani Boc răspunde cu mândrie părintească: „Faptul că Miruna duce mai departe această tradiție mă face foarte mândru (chiar dacă nu este băiat) și femeile au rolul lor foarte important în viața unui june. Sper să-mi aducă un ginere care să-și dorească să îmbrace hainele de june… Dar având-o model pe mama ei – să nu zic și pe mine – sunt sigur că tradiția este pe mâini bune și va face cele mai bune alegeri.”
Ai un frate mai mic, Sorin, și el membru al Junilor Curcani. Cum arată dimineața de Paști în familia voastră, când doi frați se pregătesc de plecare? E o competiție de familie sau o bucurie comună?
Dani Boc povestește cu umor și afecțiune:
„Legat de dimineața de călări în care eu și fratele meu ne pregătim… cred că este cea mai tensionată și agitată dimineață. Probabil din cauza emoțiilor. Încă lucrăm la asta să încercăm să nu ne mai certăm, dar încă nu ne-a ieșit. După paradă râdem ca 2 proști că ne-am stresat degeaba, că totul a ieșit bine. Nu avem o competiție, amândoi ne știm locul, Americanu’ e doar unul… Glumesc! Între juni nu există competiție”.
Dani Boc – Ai reprezentat Junii chiar și la Bruxelles. Cum e să porți costumul vechi de 100 de ani pe străzile Europei? Simți că duci cu tine tot Șcheiul, cu toate poveștile lui, într-un geamantan de mândrie?
Dani răspunde cu mândrie:
„Legat de Bruxelles am fost foarte mândri că am fost aleși de grup să reprezentăm Junii Curcani și am încercat să ducem cu cinste și onoare portul și tradiția pe meleaguri străine.”
Dani Boc – Spiritul de June Curcan și responsabilitatea de Vătaf
Te descrii ca o fire ironică (veselă, pusă pe șotii). Cât de important este umorul și buna dispoziție în interiorul grupului de Juni? E acesta „combustibilul” care vă ține uniți de atâția ani?
Dani Boc explică cu bucurie:
„Da, cred că ironia și veselia ne țin uniți. Chiar vorbeam într-o ședință de grup și președintele ne spunea că noi înainte să fim juni am fost prieteni și amintirile pe care le avem cu bune și rele ne-au ținut legați și s-a creat și acel respect și nimeni nu pleacă supărat de la Juni, indiferent de glumele pe care le facem.”
Anul acesta ești Vătaf la Junii Curcani. Dincolo de cinstea de a conduce grupul, ce înseamnă această responsabilitate pentru tine? Cum reușești să strunești grupul astfel încât tradiția să rămână „curată”?
Dani răspunde cu seriozitate:
„Ca și Vătaf al Junilor Curcani aș spune că am avut o responsabilitate în plus, a trebuit să fiu mai implicat și dedicat pe tot parcursul anului iar prin puterea exemplului am dus cu bine această funcție.”
Dacă cineva te-ar întreba: „Americanule, de ce mai faci asta și azi?”, ce i-ai răspunde, având în spate cei 33 de ani de când ești în grup?
Dani Boc încheie cu o declarație plină de suflet: „Dacă cineva m-ar întreba de ce încă sunt cu junii, i-aș răspunde că face parte din mine, iubesc această tradiție, este o onoare să poți face parte dintr-o ceată de juni și nu e pentru oricine. În 33 de ani am văzut mulți juni care au fost doar în trecere, cum au venit așa au și plecat…”
Dani Boc „Americanu’” espune că tradiția Junilor nu este doar o sărbătoare de Paști – este un mod de viață. Cu umor, responsabilitate și dragoste de neclintit, el duce mai departe flacăra Șcheiului, arătând că adevărata onoare înseamnă să rămâi fidel rădăcinilor tale.