În România, de fiecare dată când se crează o instituţie se invocă modelul european, condiţionările U.E, F.M.I. etc., în ideea că numai aşa vom deveni un stat modern, de tip european. Dacă este aşa, atunci se pune întrebarea de ce există în prezent peste 100 de instituții centrale cu atribuții de control, cărora li se adaugă filialele locale?
Pe lângă acestea, mai sunt instituțiile de control ce țin de administrațiile locale și județene, în total, existând peste 15.000 de asemenea instituții! Evident, multe dintre ele, pe lângă faptul că funcționează în baza unui sistem legislativ stufos şi greu de controlat, au aceleași atribuții privind „controlul”.
Astfel, sunt zeci de mii de funcționari publici care trebuie plătiți cu salarii mari din taxele şi impozitele pe care le plătesc românii, dar și din dubla impozitare a mediului privat. Iată o camarilă politică angajată în slujba partidelor politice, având sarcina de a fi „pușculiță” pentru unele dintre ele, dar plătită din banii românilor, fapt ce nu are nimic comun cu modelul statelor UE. La noi, statul se ,,străduiește” să dezvolte un mecanism prin care să pătrundă cât mai adânc în buzunarul românilor și nicidecum să facă viaţa acestora mai bună! De 23 de ani această preocupare excesivă a dus la dublarea numărului de bugetari şi la această tristă ,,performanţă”- de ţară cu cel mai mare număr de taxe, instituţii şi în acelaşi timp şi campioană a corupţiei! Un lucru absolut explicabil, care nu ar trebui să ne surprindă. Vorba ceea: ,,ce semeni aia culegi” sau ,, la aşa oameni, aşa recoltă„!
Potrivit datelor Comisiei Europene, economia subterană a reprezentat anul trecut în România 29,1% din PIB, fapt ce demonstrează că numărul mare al „instituțiilor de control” este lipsit de eficiență şi că nu aceasta este modalitatea de a reduce economia subterană. Ba mai mult, acestea sunt toxice, parazitare, deoarece numărul mare al controalelor nu face decât să încurajeze evaziunea fiscală, birocrația și corupția și în niciun caz să impună respectarea legii. Pentru statul român, cetățenii sunt prezumtivi „infractori”, din moment ce există peste 15.000 de instituții de control.
Ne aflăm într-o criză instituțională a statului, cu mult mai gravă decât criza economică invocată de clasa politică. În fapt, nu numărul instituțiilor de control este important, ci eficiența acestor instituții în plan economico-social. Se vorbește întruna de organizarea și descentralizarea administrației publice, care să înceapă…de mâine!
Problema este că acest „mâine” s-a eternizat, iar guvernul Ponta nu face decât să vorbească, așa cum au făcut și guvernele precedente. În România ultimilor ani, numărul „lipitorilor” care se hrănesc din bugetul public se află într-o permanentă creștere.
Statistica ultimelor date ar trebui să îngrijoreze întreaga clasă politică, responsabilă de starea economică în care se află țara, deoarece în sistemul public sunt angajați aproximativ 1,34 milioane de bugetari, conform cifrelor prezentate de guvern, în timp ce, în sectorul privat, există 2.942.224 de salariați. Astfel, numărul total de salariați depășește cu puțin 4,3 milioane de persoane, însă populația activă a României totalizează 9,72 milioane de persoane. Promisiunile USL din campania electorală au fost uitate!? Parlamentul, majoritar USL-ist, a lucrat doar 43 de zile de la începutul anului și până în prezent, iar guvernul lui Victor Ponta conduce țara prin ordonanțe de urgență! În aceste condiții, ne întrebăm, cum oare o să se producă o schimbare în viața socială a românilor, cum se va face reforma promisă, cum va fi diminuat numărul instituțiilor publice toxice a căror ,,utilitate” este justificată…doar politic, în timp ce ţara este administrată inerțial?
Singura constantă şi preocupare în spaţiul politic al guvernanţilor, rămâne „îngrăşarea” sistemului şi a celor din sistem. Din nou, românii vor trebui să mai aştepte, pentru că lor li se acordă atenţie doar din 4 în 4 ani, în campania electorală.
Până când ??? E greu de spus!…
- Dumitru Ioan Puchianu
- președinte Forța Civică Brașov