Nu știu exact când m-am născut. Știu doar că, de când mă știu, sunt puțin diferit. Piciorul meu din față, cel drept, nu este întreg. Așa m-am născut.
Nu m-a durut la început, pentru că nu știam cum e să fie altfel. Dar pe stradă am învățat repede că diferențele se plătesc scump.
Viața pe asfalt nu e ușoară pentru niciun câine.
Pentru mine a fost și mai grea. Alergam mai încet. Oboseam mai repede. Uneori nu ajungeam la mâncare. Alteori, frigul mă prindea înainte să găsesc un loc unde să mă ascund.
Și totuși… am mers mai departe. Într-un fel stângaci, dar cu încăpățânare. Pentru că voiam să trăiesc.
Am rătăcit mult, dar într-o zi m-au văzut
Într-o zi am ajuns pe o stradă care se numește Strada Fundăturii, din Cartierul Stupini.
Nu știu de ce se numește așa. Pentru mine nu era o fundătură. Era doar un loc unde speram să găsesc ceva de mâncare. Sau un om bun.
Și, pentru prima dată după mult timp, cineva m-a observat.
Acum sunt în siguranță
M-au dus într-un loc unde nu mai plouă peste mine și unde bolul nu e gol.
La adăpost, doamna doctor m-a atins cu grijă, nu cu grabă. Am primit un microcip, am fost sterilizat, vaccinat, deparazitat. Am aflat că sunt sănătos, chiar dacă sunt… diferit.
Încet, foarte încet, învăț să merg în lesă.
La început mi-a fost teamă. Nu prea am avut motive să am încredere în oameni. Dar aici nimeni nu m-a lovit. Nimeni nu m-a alungat. Așa că am început să cred că poate… poate nu toți oamenii sunt la fel.
Îmi lipsește un picioruș, dar îmi lipsește mai ales un om
Nu vreau mult.
Nu vreau să fiu perfect. Nu pot.
Vreau doar un om care să nu vadă defectul meu primul. Un om care să îmi ofere protecție, hrană, un loc cald și siguranța că nu voi mai adormi flămând sau speriat.
Vreau să nu mai lupt pentru fiecare zi.
Vreau să aparțin cuiva.
Dacă simți că ai loc în inima ta pentru mine, te rog să suni la 0731 334 790.
Eu sunt Picioruș.
Și, chiar dacă îmi lipsește un picior, am suficientă iubire pentru o viață întreagă.