În inima istorică a Brașovului, unde Tâmpa veghează de veacuri asupra ulițelor înguste ale Șcheilor, un om cu o viață de film a ales să devină gardianul unei comori vii. Șerban Șovăială – fost campion la schi, vicecampion la automobilism, pilot de avion, scafandru, explorator al junglei amazoniene și al Himalaiei – poartă acum pe umeri nu doar un costum greu de june, ci însăși identitatea unui neam.
Cu fiecare pas măsurat al calului în paradă, el duce mai departe o tradiție care a supraviețuit imperiilor, comunismului și uitării. Povestea lui Șerban Șovăială care vă va face inima să bată mai tare și vă va lăsa cu nerăbdare să descoperiți ce urmează la fiecare cotitură.
Rădăcinile și „Chemarea” muntelui
De la viteza amețitoare a pârtiei și a circuitului de curse, la pasul solemn al calului în parada Junilor… Cum reușește un om obișnuit cu adrenalina să se supună rigoarei unei tradiții vechi de secole? Cu o voce caldă și plină de respect, Șerban Șovăială ne dezvăluie secretul care îi unește cele două lumi:
„Sunt două domenii ce nu pot fi comparate. Unul este sport de viteză, unde să fii primul este totu. Să fii al doilea e nimic. La Juni vorbim de cu totul altceva. Și anume despre respectul față de înaintași, manifestat prin ducerea mai departe a unora dintre tradițiile ce ne-au ajutat să nu ne pierdem identitatea de neam, de limba, de suflet. Deși uneori viteza este prezentă și la juni, în special seara, la revenirea de la Pietrele lui Solomon, când «o mai scăpăm» și la galop.
Școala m-a modelat în multe feluri (ați uitat ca sunt, înainte de absolvent de Drept și absolvent de inginerie), dar cel mai tare se potriveste cuvântul rigoare. Despre juni, insă, cuvântul rigoare se poate folosi mai cu măsură, deoarece încă știm destul de puțtine de unde se trage originar aceasta tradișie (unii istorici o duc până la daci, ca origini) și cum a evoluat ea peste secole. Documente scrise și/sau fotografii avem de la sfârșitul secolului al 19-lea, numai, și pot să vă spun că, de atunci, tradiția a suferit o serie de modificări. Dar astăzi ne străduim să o păstrăm așa cum o știm de când a fost permisă reluarea ei în anul 1968”, spune Șerban Șovăială.
Contrastul între „Lumea Mare” și „Șcheiul Mic”
Ați traversat jungle, ați zburat deasupra norilor, ați coborât în adâncurile oceanului… Și totuși, inima vă bate cel mai tare când vă întoarceți la poalele Tâmpei. Ce sentiment covârșitor vă cuprinde atunci când, după atâtea minuni ale lumii, îmbraci din nou costumul de june curcan?
Cu o emoție care se simte în fiecare cuvânt, Șerban Șovăială ne mărturisește adevărul care vă va lăsa fără suflare:
„Sentimentul este unic si irepetabil oricunde altundeva pe planeta – ACASĂ. Este locul unde am rădăcinile, sufletul, viața. Sunt multe locuri frumoase în lume, dar acasă este unul singur. Sigur că voi continua să explorez planeta, încă sunt multe locuri de văzut, dar întotdeauna revenirea acasă este momentul în care simți că, gata, de acum se poate întampla orice, pentru că știi cum să rezolvi orice problemă”.
Oamenii și mentorii – Partea cea mai emoționantă
În spatele fiecărui costum de june se ascunde o poveste de familie, de refuzuri și de visuri împlinite târziu. Cine a fost cel care i-a pus prima dată buzduganul în mână unui „găgan” venit din Breaza și Moieciu? Cu ochii ușor umezi, Șerban Șovăială ne dezvăluie o mărturisire care vă va face să simțiți un nod în gât:
„Am ajuns târziu la Junii Curcani, deși am crescut în Schei, pe strada Curcanilor, in inima junilor. Copil fiind am aflat rapid ca june poate fi numai cineva cu legaturi de sânge adânci în comunitatea Scheiului. Iar eu – cu tata din Breaza, Prahova, și mama din Moieciu… Eram (și sunt încă) găgan – venetic. Ca atare am crezut mult timp că ușile junilor îmi sunt închise.
Abia de vreo 12 ani mi-am luat inima în dinți și i-am întrebat pe cei în mijlocul cărora am trăit atîția ani dacă mă primesc printre juni. Doar ca să aflu că aș fi putut face acest pas de mult timp… Asta a fost, sunt unul din putinii «juni născuți la maturitate»”, mărturisește Șerban Șovăială.
Și totuși, responsabilitatea pe care o poartă acum ca președinte al Uniunii Junilor este și mai grea. Cum simte un om care a pilotat avioane că poartă pe umeri soarta întregii tradiții? Răspunsul său ne umple de respect și de speranță pentru viitor.
„Funcția de președinte al Uniunii mă onorează și mă obligă în același timp. Mă obligă să fac tot ce pot eu pentru a păstra tradiția neschimbată. Pentru a asigura ducerea ei mai departe, pentru a le asigura si viitoarelor generatii de copii din Schei. Și nu numai. Șansa de a cunoaște istoria junilor și de a face parte dintre juni. Responsabilitatea să știți că nu este numai pe umerii mei.
O împart cu președintii tuturor celor șapte grupuri de juni (Tineri, Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori, Național Albi). Împreună luăm deciziile legate de Juni. Împreună muncim pentru tot ce înseamnă juni. Eu doar ocup scaunul din capul mesei, dar altfel suntem egali”.
Administrația, politica și provocarea tinerilor de azi
Consilier local independent, secretar PNL, antreprenor de succes… Cum vede un om care a cunoscut toate formele de putere tradiția junilor? Cu înțelepciune și claritate, Șerban Șovăială ne explică de ce modernizarea Brașovului nu trebuie să sacrifice rădăcinile:
„Tradițiile, în general, sunt esențiale în viața unei colectivități. Ele îți oferă rădăcinile pe care poti creste solid, temeinic. Fără legătură cu trecutul, viitorul devine incert. Modernizarea Brașovului trebuie să țină cont de traditiile locului si să clădească pe ele, ca bază solidă”.
Și totuși… cum atragi tinerii din era TikTok-ului să stea două ore în șa, în loc să scrolleze? Răspunsul lui Șerban Șovăială vă va lăsa cu un zâmbet plin de speranță:
„Da, greu de raspuns la intrebare intr-o perioada a societatii umane in care copiii sunt acaparati major de aplicatiile de social media si realitati virtuale. Cand creierul cauta gratificari rapide, de sub 3 minute, ca filmuletele de pe tiktok, sau Meta, e greu sa iti pastrezi concentrarea doua ore calare pe spinarea unui cal, in parada.
Noi, junii, incercam sa fim cat mai vizibili pe ecranele tinerei generatii (anul trecut a fost primul an cand s-a transmis in direct parada calare a junilor) si speram ca, in acest fel, sa fie atrasi tinerii din generatiile actuale si viitoare spre noi. Din fericire in acest moment avem o trupa de juni tineri suficient de numeroasă pentru a ne da speranța că tradiția va continua”.
Șerban Șovăială – Moștenirea și visul care încă așteaptă
Dacă ar sta acum în fața unor turiști străini în Piața Unirii, ce le-ar spune Șerban Șovăială despre ce simte un june sub hainele acelea grele? Cu mândrie și recunoștință profundă, el rostește cuvintele care vă vor rămâne în suflet:
„Ooooo, sunt multe sentimente care te încearcă, atunci când ești îmbrăcat în june. Primul pe care l-aș enumera ar fi mândria. Mândria de a face parte dintr-un grup relativ restrâns de oameni (suntem maxim 300 de juni în lume, din care călare ne vedeți cam 220 în fiecare an) care duc în spinare o tradiție veche de secole, tradiție care a fost esențială în a ne defini ca români într-o lume în care românii nu aveau decât extrem de puține drepturi.Astăzi este greu să îți imaginezi cum era viața sub comuniști, darămite cum era viața de român în Imperiul Habsburgic. Apoi aș enumera recunoștința față de toate generațiile anterioare care au făcut ca această tradiție să nu moară, pierdută într-o societate de consum”, ne spune Șerban Șovăială.
Iar visul suprem, cel care încă îi dă fiori, este unul pe care îl poartă ca pe un steag:
„«Vârful» despre care mă întrebați nu poate fi decât izbânda în a determina UNESCO să includă tradițiile junilor în Patrimoniul Imaterial al Omenirii. Obiectiv clar, dar greu de atins. Cu atât mai mult cu cât, în cei aproape patru ani de când sunt președinte, există persoane, deși ar fi putut fi ajuta în atingerea acestui obiectiv, s-au dovedit a fi cea mai mare piedică și obstacol în calea reușitei.Poate vom reuși în timp să depășim barierele și piedicile puse și Junii vor reuși să devină parte a Patrimoniului Imaterial UNESCO.Până atunci, însă, vă așteptăm să ne fiți alături la manifestările care au început deja de Bunavestire, dar se vor amplifica în Săptămâna Luminată (în special vineri, cu spectaculosul «Aruncat în Țol» al junilor tineri) și apoi culminând în Parada Călare din Duminica Tomii (19.04.2026).” – Șerban Șovăială.
Șerban Șovăială nu este doar un președinte al Uniunii Junilor. Este dovada vie că un om poate cuceri lumea întreagă și totuși să aleagă să rămână gardianul celui mai de preț lucru: rădăcinile. În Șcheii Brașovului, tradiția nu moare. Ea galopează mai departe, cu mândrie, recunoștință și speranță