Se aude o salvare care vine în mare viteză. Aduce un sugar de 6 luni care abia respiră…

Se aude o salvare care vine în mare viteză. Aduce un sugar de 6 luni care abia respiră…

Se crede că toți învățăm din toate greșelile noastre, precum și din reușite. Și, totuși, declararea epidemiei de rujeolă confirmă că nu o facem. Înainte de a vorbi despre cifre și despre acoperirea vaccinală și mai ales despre faptul că NU ne-am vaccinat copiii acum bolnavi de pojar (rujeolă) de frica autismului o să scriu o scurtă poveste.

E seară, agitație mare la unitatea de primiri urgențe. Se aude clar o salvare care vine în mare viteză. Aduce un sugar de 6 luni care abia respiră. Febră de 40 de grade. Pe corp, o erupție roșiatică care este generalizată. La auscultația plămânului acesta este încărcat. Dar ce impresionează în egală măsură doctorii, dar și personalul, este faptul că acest sugar este cu afectare neurologică.

Brusc, timpul se măsoară în gesturi precise. În valori exacte. În tratamente care curg unul după celălalt cu speranța că viața va fi salvată. Diagnosticul implacabil este de encefalita. Adică inflamația encefalului, complicație a pojarului. De unde a luat pojar? Este întrebarea tuturora? Și răspunsul vine implacabil: de la fratele mai mare, nevaccinat.

Alte articole:   Cum analizează pariorii profesioniști meciurile de fotbal în 2024?

Nu mai contează de ce nu este vaccinat fratele, căci acum lupta se duce pentru a salva cu orice preț o viață. Urmează zile la rând, în care la raportul de dimineață am așteptat vestea că sugarul își revine. După 4 zile a venit și prima veste bună. A deschis ochii și a plâns la durere… Și, da, este epidemie de pojar, din nou. Nu am înțeles că nu vaccinul determină apariția autismului și nu am înțeles importanța de a ne vaccina copiii pentru a-i proteja.

Campania de presă nu și-a atins scopul, pentru că noi toți ne gândim că nu ni se poate întâmpla nouă. Că ce dacă nu ne vaccinăm copilul sau copiii împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului. Se vaccinează alții, nu noi. Că, nu e așa?, vaccinul dă autism. Și, uite așa, nici autismul nu a scăzut ca incidență, dar avem epidemie de pojar. Iar acum ne luptăm cu febra, pneumonia, encefalita și decesul la copiii cu pojar. M-am tot întrebat cât valorează viața? Pentru mine este neprețuită și pentru a o proteja mă folosesc de tot ceea ce oferă știința.

Alte articole:   Statele europene se gândesc să îşi vaccineze muncitorii expuşi la gripa aviară din sectoarele creşterii păsărilor şi lactatelor

Poate că este acel moment în care trebuie să înțelegem că vaccinarea ne protejează copiii. Că fiecare viață e importantă. Că fiecare copil nu trebuie să treacă prin pojar, căci NU putem prezice care va fi evoluția bolii pentru copilul nostru. Dar mai ales NU merită să faci boala pentru că părinții tăi nu au crezut în știință, ci în alte spuse…

Istoria mea personală este că mama mea și acum spune că cele mai grele clipe ca mamă le-a trăit când eu am făcut pojar. Că febra nu scădea. Că erupția nu trecea. Că a stat zi și noapte lângă mine, așteptând să treacă. Și că ea nu înțelege de ce doresc unele mame să treacă prin acest coșmar. Nici eu nu înțeleg ,dar între timp încerc să cred că măcar acum veți înțelege că trebuie să vă vaccinați copiii, iar vaccinul NU determină autism….

  • Prof. univ. dr. Oana Falup
  • medic sef Pediatrie 1, spitalul Clinic pentru Copii Brașov

Prof. univ. dr. Oana Falup: Începe un nou sezon rece. Când se prescriu antibioticele?

Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate