Se vorbește tot mai mult despre reorganizarea administrativă a României. Se discută despre comasarea comunelor, reducerea numărului de primării și chiar redesenarea județelor. Dar există o realitate importantă pe care această dezbatere pare să o ignore: unde locuiesc, de fapt, familiile și unde sunt nevoite să își organizeze viața?
În jurul marilor orașe s-au dezvoltat localități rezidențiale în care locuiesc oameni care lucrează în municipiul apropiat. O parte dintre aceștia își păstrează însă domiciliul oficial în oraș.
Nu neapărat pentru că acolo mai locuiesc, ci pentru că domiciliul din acte poate face diferența atunci când vine vorba despre înscrierea copiilor la școală sau la grădiniță.
În zona Brașovului, fenomenul este ușor de înțeles. Multe familii se mută într-o casă din Sânpetru sau Tărlungeni, dar părinții își păstrează domiciliul în municipiul Brașov. Motivul poate fi legat de arondarea școlară și de dorința de a-și înscrie copiii în unități de învățământ din oraș.
Așa apare o situație paradoxală: familiile locuiesc într-o localitate, figurează oficial în alta, iar copilul merge la școală în municipiul de care părinții încearcă să nu se desprindă administrativ.
De ce își păstrează famiilile domiciliul în Brașov?
Pentru multe familii, mutarea într-o localitate-satelit nu înseamnă automat și schimbarea domiciliului din cartea de identitate.
Unul dintre motivele importante este accesul la educație. Părinții vor să își înscrie copiii la școlile și grădinițele din municipiul Brașov, iar domiciliul oficial poate conta în procedurile de arondare și înscriere.
Astfel, putem vorbi despre familii poate avea casa în Sânpetru, dar domiciliul în Brașov. Copilul poate merge la o grădiniță sau la o școală din municipiu, iar părinții își pot continua activitatea profesională tot acolo.
Nu este greu de înțeles de ce unii părinți preferă această variantă. Ei încearcă să păstreze accesul la un sistem educațional pe care îl cunosc și în care au mai multă încredere.
Problema este că această alegere administrativă produce efecte asupra modului în care sunt înțelese populația și nevoile reale ale localităților.
Multe familii locuiec în Sânpetru, dar își organizează viața în Brașov
Să luăm un exemplu simplu. Ambii părinți lucrează în municipiul Brașov. Astfel de familii locuiesc efectiv în Sânpetru, dar au domiciliul oficial în Brașov pentru a putea păstra anumite opțiuni privind școlarizarea copilului.
Dimineața, copilul trebuie dus la școală sau la grădiniță în municipiu. Apoi părinții merg la serviciu.
La finalul programului, copilul trebuie recuperat tot din Brașov. Dacă părinții nu pot pleca de la serviciu la timp, trebuie să găsească alte soluții.
În loc să aibă un traseu simplu, de acasă spre școală și apoi spre serviciu, familia ajunge să facă naveta între două localități în funcție de programul copilului.
Cât de fezabilă este această organizare pentru doi părinți activi profesional? Cât timp pierd zilnic în trafic? Cât de mult le afectează programul de lucru?
Este o realitate care nu poate fi rezolvată prin simpla redesenare a granițelor administrative.
Brașov – Sânpetru și Brașov – Tărlungeni: naveta devine o problemă de familie
În jurul Brașovului, dezvoltarea rezidențială a schimbat relația dintre municipiu și localitățile învecinate. Oamenii au cumpărat case în afara orașului. Au rămas însă cu locurile de muncă, școlile preferate și o mare parte din activitățile zilnice în municipiu.
Consecința este o navetă permanentă, concentrată în special la orele de vârf.
Direcțiile Brașov – Sânpetru și Brașov – Tărlungeni sunt exemple concrete. Blocajele rutiere transformă deplasările aparent scurte în drumuri greu de anticipat.
Pentru un adult care merge la serviciu, întârzierea este neplăcută. Pentru un părinte care trebuie să ajungă la timp la școală sau să recupereze copilul, problema devine mult mai serioasă.
Iar situația este cu atât mai complicată când școala copilului se află în municipiu, în timp ce locuința familiei este într-o localitate limitrofă.
Nu vorbim doar despre trafic. Vorbim despre timpul familiei, programul de lucru și accesul real la educație.
Reforma administrativă trebuie să țină cont de populația reală
În dezbaterea privind reorganizarea administrativ-teritorială, se discută despre populație, sustenabilitate economică, capacitate administrativă, conectivitate și accesul la servicii publice.
Sunt criterii importante. Dar apare o întrebare esențială: cât de fidel reflectă datele oficiale populația care trăiește efectiv într-o localitate?
Dacă analiza se bazează exclusiv pe domiciliile înregistrate, realitatea poate fi diferită de cea din teren.
O localitate poate avea mai mulți locuitori în fapt decât arată evidențele administrative. Acești oameni folosesc drumurile, au nevoie de transport public, grădinițe, școli, apă și canalizare.
În același timp, municipiul în care aceștia figurează oficial poate avea de gestionat o populație școlară și o cerere pentru servicii publice care nu reflectă exclusiv numărul celor care locuiesc efectiv acolo.
Practic, aceeași familie influențează două administrații. Locuiește într-una, dar își păstrează legătura administrativă cu cealaltă.
De aceea, reforma ar trebui să ia în calcul nu doar domiciliul oficial, ci și populația rezidentă și fluxurile zilnice dintre localități.
Cine organizează viața familiilor care trăiesc între două localități?
Reforma administrativă este prezentată în principal ca o soluție pentru reducerea cheltuielilor și creșterea eficienței administrației.
Este legitim să discutăm despre primării prea costisitoare, structuri supradimensionate și servicii publice ineficiente.
Dar eficiența administrației nu poate fi măsurată doar prin numărul de funcționari sau prin economiile obținute din comasări.
Trebuie evaluat și accesul copiilor la școală. Trebuie analizat timpul necesar părinților pentru deplasările zilnice. Trebuie văzut dacă transportul public răspunde nevoilor reale.
În cazul localităților din jurul Brașovului, ar trebui analizate inclusiv fluxurile zilnice de navetă. Câți oameni locuiesc în Sânpetru, dar lucrează în Brașov? Câți copii din localitățile limitrofe sunt înscriși în școlile municipiului? Câți părinți își păstrează domiciliul oficial în oraș tocmai pentru a avea acces la anumite unități de învățământ?
Fără aceste răspunsuri, orice reorganizare riscă să rămână o operațiune făcută pe hârtie.
Nu este suficient să comasezi primării. Trebuie să organizezi mai bine viața familiilor
România are nevoie de o reorganizare administrativă. Poate că unele primării trebuie comasate, iar resursele trebuie folosite mai eficient.
Dar reforma nu trebuie să pornească doar de la întrebarea câte administrații ne permitem. Trebuie să pornească și de la întrebarea cum trăiesc oamenii în comunitățile respective.
În jurul Brașovului, familiile pot locui în Sânpetru, pot avea domiciliul oficial în municipiu și își pot duce copilul la o școală din oraș. În același timp, părinții fac zilnic naveta între localități.
Această realitate nu este întotdeauna vizibilă în statisticile bazate pe domiciliul din cartea de identitate.
Dacă reforma administrativă nu ține cont de ea, riscăm să avem primării mai puține, dar problemele familiilor să rămână aceleași. Sau chiar să devină mai mari.
Reorganizarea României nu trebuie făcută doar după harta administrativă. Trebuie făcută și după harta vieții de zi cu zi a oamenilor.