Luna martie este despre femei. Despre forță tăcută, echilibru, grijă și puterea de a construi binele în fiecare zi. Iar pentru Raluca Buzea, binele nu este o metaforă. Este o misiune.
Există oameni care inspiră siguranță prin simpla lor prezență. Oameni care, atunci când vorbesc, transmit ecoul unei misiuni mai mari decât ei. Raluca Buzea este unul dintre acești oameni. Iar cele mai importante lecții de umanitate le oferă – și le primește – zilnic, acasă, în ochii celor două fiice ale sale.
„Brașovul m-a învățat să iubesc comunitatea”
Cea mai mare parte a vieții sale profesionale și personale este legată de Brașov. Iar acest lucru nu este întâmplător.
„Brașovul are darul de a te face să iubești comunitatea din care faci parte, să iubești tradițiile locului și să îți dorești să întorci acest «bine» în comunitate. Asta a sădit Brașovul în sufletul meu și m-a determinat să dezvolt proiecte naționale menite să aducă binele în comunitate”, ne spune Raluca Buzea.
Într-un oraș în care conviețuirea între culturi și religii este firească, ea a învățat profesionalismul fără discriminare.
„Brașovul este un oraș în care întâlnești oameni minunați indiferent de naționalitate sau religie și această experiență m-a învățat să apreciez profesionalismul și seriozitatea oamenilor cu care interacționez fără nicio discriminare.”
150 de ani de speranță: ingredientul magic se numește UMANITATE
Anul acesta, Crucea Roșie Română împlinește 150 de ani de funcționare neîntreruptă. Un secol și jumătate în care generații întregi au adus speranță în cele mai grele momente: inundații, alunecări de teren, incendii, pandemii, crize umanitare.
Care este secretul longevității?
„Ingredientul magic este unul din cele 7 principii ale organizației, pe care oamenii de Cruce Roșie îl iubesc și îl respectă. Acesta este UMANITATEA. Nu poți fi om de Cruce Roșie dacă poți rămâne indiferent la durerea celor din jur.”
Organizația este prezentă în fiecare județ al țării. Tocmai această apropiere de comunitate a transformat-o într-o „rază de speranță în zilele negre”.
„Umanitatea nu are vacanță”
A gestionat situații limită – pandemie, criza refugiaților, urgențe umanitare. Ce o menține echilibrată?
„Brașovul m-a învățat să iau lucrurile pe rând și să mă bucur de fiecare moment în natură pentru a-mi reîncărca bateriile. Activitatea de Cruce Roșie îți aduce o împlinire sufletească unică. Când, prin ceea ce faci, poți alina suferința umană, chiar și pentru scurt timp, cred cu tărie că este cel mai nobil scop al unui om.”
Pentru ea, echilibrul înseamnă să nu piardă niciodată din vedere scopul: alinarea suferinței.
Femeia, mama și moștenirea valorilor
„Ele s-au născut și au crescut în Crucea Roșie”
Raluca Buzea este mama a două fete. Iar voluntariatul nu este un subiect teoretic în casa lor – este un mod de viață. „Munca mea nu e nevoie să le-o explic pentru că ele s-au născut și au crescut în Crucea Roșie.”
În 2022, în timpul crizei refugiaților ucraineni, fiica cea mare, la doar 17 ani, s-a înscris voluntar la Gara de Nord. „Mama, în noaptea asta m-am înscris pe tura de voluntari de la Gara de Nord. Trebuie să mă duc măcar 4h pentru că e mare nevoie de ajutor acolo.”
A mers două săptămâni, ziua la liceu, noaptea voluntar. Astăzi este studentă la sociologie – iar mama ei știe că semințele au fost plantate în anii de voluntariat.
Cea mică a împlinit 16 ani la 1 ianuarie 2026, iar pe 12 ianuarie s-a înscris voluntar. „Sunt sigură că Crucea Roșie și voluntariatul este parte din viața lor și le va forma ca oameni”, este convinsă Raluca Buzea.
Empatia nu este suficientă
Dincolo de emoție, există rigoare.
„Seriozitatea pentru muncă și respectul față de semeni. Deși pare că această activitate este empatie și sprijin și curge natural, nu este chiar așa. Totul trebuie planificat, sunt proceduri de respectat, totul se contorizează și se raportează.”
În lucrul cu grupurile vulnerabile, demnitatea umană este prioritară. Iar voluntariatul nu înseamnă doar bună intenție, ci responsabilitate.
Credința, resursa interioară
Cum reușește Raluca Buzea să împace responsabilitatea națională cu viața de acasă?
„Puterea și resursele mele sunt în mâna lui Dumnezeu. Credința în El și recunoștința pentru tot ce sunt și toți pe care îi am lângă mine sunt cele mai de preț resurse.”
Voluntariatul într-o lume grăbită
Mai există altruism?
„Voluntariatul este definit ca muncă neremunerată, dar care îți oferă multe alte beneficii mult mai importante decât bani. Apartenența la o organizație mare, un spațiu sigur de dezvoltare – acestea sunt beneficiile urmărite de tineri.”
Raluca Buzea nu crede că altruismul pur este singurul motor, dar știe că nevoia de socializare și apartenență este mai mare ca oricând.
Femeia și al șaptelea simț
În luna martie, vorbește despre femei fără etichete. „Cred că e vorba de un al 7-lea simț, să știe când să spună o vorbă bună pentru a atenua un conflict sau o încurajare pentru a motiva o echipă.” Respectă versatilitatea și perspicacitatea femeilor, fără a intra în tipare.
Dacă ar asocia activitatea Crucii Roșii cu un simbol al primăverii? „O rază de soare care apare și încălzește sufletul celor din jur. Aduce un pic de bucurie și mângâiere, un pic de speranță”, mărturisește Raluca Buzea.
Raluca Buzea, mesaj pentru brașovence: „Să fie brașovence!”
Pentru femeile din Brașov care simt dorința de a se implica, dar ezită: „Cum ar arăta parada Junilor fără comunitatea prezentă pe străzile Brașovului?”
Invocă spiritul tradițiilor și ideea că fiecare contribuție contează. „Poate nu se mai aplică în totalitate zicala «Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil», dar la Brașov încă mai răzbate acest spirit.”
Raluca Buzea are pentru ele un îndemn simplu și puternic: „SĂ FIE BRAȘOVENCE!”
Visul pentru lumea de mâine
Dincolo de strategii și protocoale, dorința ei este una profund umană:
„Îmi place să cred că lumea de mâine o clădim noi azi, cu fiecare gest pe care îl facem. Cea mai mare dorință sinceră este să fie pace, să ne putem trăi viața așa cum este, cu bune, cu mai puțin bune, dar să fie cumva în puterea noastră să ne gestionăm viața.”
Pentru că, așa cum spune Raluca Buzea, umanitatea nu are vacanță. Iar binele începe cu fiecare dintre noi.
Pe aceeași temă:
Roxana Pălășan, primarul din Bunești: „Puterea unei femei stă în cât de bine știe cine este”