Există în lume sau forță care nu are nevoie de cuvinte pentru a se face înțeleasă, o lumină care nu apune niciodată și o căldură care transformă orice iarnă în cel mai frumos început. Aceasta forță este Femeia.
În Martie, ne oprim pentru o clipă din freamătul cotidian pentru a celebra acele prezențe magice care ne dau sens: mamele care ne-au învățat primii pași, bunicile cu mâinile de catifea, fiicele care ne sunt speranță și partenerele care ne transformă „acasă” în cel mai sigur refugiu.
Astăzi, nu vorbim doar despre flori, ci despre curajul de a iubi necondiționat, despre reziliența îmbrăcată în gingășie și despre aceea înțelepciune tăcută care mută munții din loc. În rândurile care urmează, le aducem un om omagiu tuturor celor care, cu un zâmbet sau o îmbrățișare, fac lumea un loc mai bun.
Pentru că primăvara nu vine din calendar, ci din inima ei!
În spatele funcției de primar se află un om. O mamă. O fiică. O femeie care, dincolo de ședințe, bugete și responsabilități administrative, își începe dimineața la fel ca multe alte femei: în liniște, cu o cafea și cu grija pentru copil.
Roxana Pălășan, primarul comunei Bunești, vorbește deschis despre presiune, echilibru și limite sănătoase. Despre cum înveți să nu iei totul acasă și, mai ales, despre cum rămâi ancorat în valori, chiar și atunci când ești criticat.
Roxana Pălășan: „Nu pot spune că nu mă ating problemele oamenilor”
Funcția de primar aduce zilnic povești grele, situații limită, oameni care vin cu speranță și pleacă, uneori, cu dezamăgire. Cum reușește să nu ducă totul acasă?
„Nu pot spune că nu mă ating problemele oamenilor, dar în timp am învățat să îmi controlez gândurile și să îmi cunosc limitele. Fiecare om are responsabilitatea propriei vieți, iar eu nu mă poziționez deasupra nimănui și nu intervin din dorința de a salva pe cineva.”
Ajută strict în limita legii și a atribuțiilor sale. Această limită, spune ea, este esențială pentru echilibru. O ajută să rămână lucidă, să nu transforme administrația într-o povară permanentă și să fie prezentă, acasă, ca mamă.
„Chiar dacă nu îmi iese mereu, încerc să nu duc toate problemele acasă. Doar așa pot rămâne echilibrată, atât ca primar, cât și ca mamă.”
Diminețile simple, dincolo de funcție
Dimineața în familia doamnei primar începe devreme. Roxana Pălășan este prima care se trezește. Își bea cafeaua în liniște, apoi urmează rutina obișnuită: pregătirea pentru serviciu și pregătirea fetiței pentru grădiniță.
„Este, în esență, o dimineață normală, ca în orice familie în care există un job și responsabilități.”
Sprijinul părinților este esențial. Fără ajutorul lor, spune deschis, echilibrul ar fi fost aproape imposibil de păstrat. Funcția nu anulează lucrurile firești ale vieții – curățenia, gătitul, grija pentru casă.
Există zile în care programul se termină târziu, dar, pe parcursul unei săptămâni, își găsește timp pentru tot ce înseamnă un trai normal și decent. Iar uneori merge la mama.
„Indiferent de funcție, mâncarea de la mama rămâne cea mai bună.”
Copiii, cei mai sinceri critici
Recunoaște că au existat perioade aglomerate, în care timpul petrecut acasă a fost mai limitat. Iar copiii au simțit asta.
„Am învățat că echilibrul nu înseamnă să fii permanent prezent fizic, ci să fii prezent cu adevărat atunci când ești acolo.”
Crede în ideea că „este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil” și spune că sprijinul familiei este o binecuvântare. Nu vede programul încărcat doar ca pe un minus. Copiii învață și independența, responsabilitatea, adaptarea.
„Important este ca ei să știe că, indiferent de program, sunt prioritatea mea.”
Presiune, atacuri și liniștea conștiinței
Administrația înseamnă presiune. Multă presiune. Nu spune că a plâns din cauza neputinței administrative, dar recunoaște că sunt momente în care tensiunea se simte.
Atacurile politice nu o afectează profund.
„Știu care este adevărul meu și îmi fac datoria astfel încât să am conștiința împăcată. Administrația se înțelege cu adevărat doar din interior; din afară este ușor să comentezi.”
Există și situații mai puțin elegante, dar a învățat să nu le personalizeze. „De cele mai multe ori spun mai mult despre cel care le face decât despre cel vizat.”
După o zi epuizantă, soluția este simplă: somnul. „Fără echilibru și claritate nu poți conduce responsabil.”
Femeie într-o lume a bărbaților
Administrația locală este încă un domeniu dominat de bărbați. Dar Roxana Pălășan nu vede lucrurile ca pe o competiție între femei și bărbați.
„Nu încerc să mă impun prin forță sau prin jocuri de putere.”
Își susține punctul de vedere prin argumente, fermitate și respect față de lege și față de cetățean. Este deschisă dialogului și crede că soluțiile bune se construiesc împreună.
„Seriozitatea și consecvența sunt cele care, în timp, aduc respect. Nu doresc să ies în evidență, ci să lăsăm în urmă lucruri concrete și utile pentru comunitate”, spune Roxana Pălășan.
Lecția cea mai importantă
Funcția a învățat-o pe Roxana Pălășan să nu ia lucrurile personal și să nu răspundă emoțional fiecărei critici.
„Am învățat că liderul nu poate fi pe placul tuturor și că, uneori, faci ce este corect chiar dacă nu este popular.”
Oamenii pot fi sceptici la început, pot testa limitele, pot critica. Dar în timp respectă consecvența și echilibrul.
„Cred că cea mai importantă lecție este aceasta: să rămâi corect și ancorat în valori, indiferent de presiune.”
Mesaj de 8 Martie pentru tinere
Pentru tinerele din comună, mesajul este simplu și puternic:
„Să nu își micșoreze visurile ca să încapă în așteptările altora. Să învețe, să fie independente, să aibă curaj să își spună punctul de vedere și să nu accepte mai puțin decât merită — nici în carieră, nici în relații, nici în viață.”
Roxana Pălășan și-a format o concluzie foarte clară: „Puterea unei femei nu stă în cât de tare vorbește, ci în cât de bine știe cine este.”
În spatele fiecărei funcții există un om. În cazul Roxanei Pălășan, un om care încearcă, în fiecare zi, să fie echilibrat, consecvent și corect — pentru comunitate și pentru copiii ei.