Numele de Ciocrac este de origine slava, traducand termenul ,,Belitoare’’, cu raportare la faptul ca aici se sacrificau in perioada medievala animalele.
Documente de arhiva dovedesc ca intre anii 1488-1519, cand strada se numea ,,Burggasse’’, locuiau aici familii care plateau taxe fata de autoritatea civila sub numele de Barbul, Stoian, Serban s.a. In registrul din 1627-1634 figurau nume ca Lupul Purdila, Bunghez, Gagiul, Hiertul, Fainabuna, Taurul, Stanciul, Brescan s.a. In registrul din 1679-1693 aflam alte nume de familie.Pavel Muntean, Jane Orbonas, Orea Bosioc, Vasai Busa (Bucsa), Stanciu Negus, Radul Duma, Comsa Inasul, Coman Baditoiu, Oprea Boghici, Dumitru Tempulet (diminutive din Tempea), Negus, Dima, Voicul Velican, Gheorghe Vataf, Musicoiul.
Remarcam din aceste marturii membrii unor familii de prestigiu din Schei. Astfel familia Duma, preoti si dascali ai scolii din Scheim familia Tempea, protopopi si cronicari ai Scheiului, Dima, unul din stramosii marelui compositor Gheorghe Dima si chiar Musicoiul, care a dat numele celei mi valoroase troite din ziona, crucea Musicoiului. In registrul din 1703, când Ciocracul este numit in documentele germane,,Blesche Burggasse’’ aflam in plus pe preotul Stoica (,,Poppe Stoyke’’), Radu Orghidan, Vasai Orghidan (din familia cunoscutului negustor, fondator al presei brasovene Rudolf Orgidan), Preoteasa lui Comse, Todoran Hogea, Ivan Crai, Gheorghe Fertul. In registrul din 1711 aflam in plus pe Maria Calugarita sin in 1712 pe Petre Corbe, din familia cunoscutilor diplomati Ioan, David si Teodor Corbea) ai lui Costantin Brancoveanu, domnul Muntean.
In stanga, sub Tampa, jur imprejurul Cetatii erau santuri umplute cu apa, bălti si elesteie, unde ,,domnii orasului’’ pescuiau. In partea de nord, spre Tampa , in zona strazii Baiulescu (fosta Parhon si Bicazului), pana la cimitirul eroilor germani (loc numit ,,Schutzenwiese’’- Lunca Plaiesilor) s-au zidit dupa anul 1919 cateva vile frumoase. De la cimitirul eroilor germani, mai in jos era un teren liber, numit ,,Livada Tintasilor’’, unde, încă pe la 1520 membri breslelor faceau exercitii de arme cu tragere la țintă. Abia in 1866 s-a cladit mai in sus, intre brazi, casa de tir, la inaugurarea ei (29 iulie 1866) participand si principele Munteniei Scarlat Ghica, ales presedinte de onoare.
Primul monument de arhitectura care te intampina pe aceasta strada este Biserica Sf, Paraschiva .Urcând pe Ciocrac, la nr.6 aflam inca pastrata casa profesorului Costantin Lacea(1875-1950), cunoscutul lingvist, motiv pentru care strada ii poarta azi numele. Se naşte la 1 iunie 1875 în clădirea liceului „Andrei Şaguna”, unde tatăl său Drăgan Lacea a fost „pedelul” acestei şcoli timp de 40 de ani, fiind nepot cunoscutului negustor şi ctitor al gimnaziului, Vasile Lacea. După mamă era nepot negustorului săcelean Stan Blebea, venit din Ţara Românească, iar un frate al său însoţea trupa lui Fanny Tardini, fiind şi el autor al mai multor piese.Mama sa, Elena, născută Saftu, înrudită cu cunoscutul preot Vasile Saftu din Şchei, avea să dea viaţă la 9 copii (din care 5 mor de mici), Constantin fiind cel de-al doilea.
De mic leagă o prietenie de viaţă cu viitorul poet Ştefan O. Iosif, născut în casa de alături, fiind înscrişi împreună, mai întâi la şcoala primară de fetiţe a dascălului Vasile Oancea, apoi la gimnaziul condus de tatăl poetului pe care îl absolvă „cu merit”, în anul 1893. Cu stipendiu de la Biserica Sf. Nicolae din Şchei urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere în cadrul Universităţii din Budapesta între anii 1893 şi 1895, continuate la Munchen şi Lipsca. În 1897, la Lipsca susţine şi teza de doctorat cu un studiu de limbă asupra scrierii mitropolitului Dosoftei, „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”, Iaşi 1682. Continuă studiile la Paris şi cu aceste acumulări revine la Braşov ca profesor de limbă şi literatură română, germană şi franceză în cadrul liceului „Andrei Şaguna”, calitate în care redactează un valoros manual de limbă şi literatură germană, (1904), angajându-se totodată să colaboreze la redactarea monumentalului „Dicţionar al limbii române” programat de Academie şi la care a lucrat 44 de ani, alături de Sextil Puşcariu, C-tin Daicoviciu, Iorgu Iordan ş.a. În acelaşi timp ca arhivar organizează fondul documentar existent la biserica „Sf. Nicolae”, perioadă în care colaborează cu marele istoric N. Iorga. În condiţiile primului război mondial se refugiază doi ani în Suedia la Stockholm împreună cu mai mulţi colegi de catedră, însoţit de fiica şi soţia sa, urmaţi de alţi doi ani la Paris, făcând parte din Consiliul Naţional constituit de Take Ionescu la Paris.Revenit în ţară, se stabileşte la Cluj împreună cu Sextil Puşcariu, continuând redactarea Dicţionarului, fiind în acelaşi timp profesor în cadrul catedrei de limbi a Universităţii clujene. Începe acum seria manualelor şi cursurilor universitare.
Colaborează cu valoroase contribuţii lingvistice la prestigioasa revistă „Dacoromania” din Cluj, multe din acestea vizând Braşovul. Din 1939 devine membru de onoare al Academiei Române şi după un an, pensionându-se ca rector al Academiei Comerciale din Cluj, se reîntoarce la Braşov, locuind de data aceasta pe strada care-i poartă numele, la nr. 6, ultimii săi 10 ani, stingându-se din viaţă la 28 ianuarie 1950 în urma unei congestii pulmonare. „Ca elev am preferat matematica. Viaţa mi-a sortit lingvistica. De aceea cred că un om înzestrat cu o memorie bună poate face faţă oricărui obiect de studiu”.spunea Lacea la 9. 06. 1940 – cu ocazia pensionării.O parte din arhiva şi biblioteca sa este donată bisericii „Sf. Nicolae” prin grija sorei sale Elena Bunescu şi cu concursul profesorului Ion Colan, directorul de atunci al muzeului.
Casa este construită în stil architectonic traditional, dar modificată în stil modern la începutul veacului al XX-lea, elementele de stil original păstrându-se doar în partea de sud a clădirii. Când trăia, și-a cumpărat două locuri de veci în cimitirul de Pe Tocile, la biserica Sf. Treime, unul fiind lăsat moștenire familiei Bunea, care îl ăngrijise la bătrânețe. În cel de al doilea mormânt a fost înmormântat în anul 1950 marele cărturar, mormântul fiind îngrijit de slujitorii bisericii. În casa memorială, neavând moștenitori direcți, locuiește încă membrii familiei Bunea, prin a căror amabilitate, fondul de carte ,,Costantin Lacea” a fost oferit Muzeului Primei Școli Românești, Arhivelor Statului și Bibliotecii Județene.
Mai sus pe partea stanga a fost o troiță veche la stradă, ingrijită pe timpuri de familia negustorului măcelar Nicolae Stinghe, dar cu timpul s-a distrus, ca multe alte troite din Schei.
Urmatoarea casa, la nr.8, o casă cu două etaje ridicată în stil neoromâneasc , având la parter o fereastră cu vitralii și la primul și al doilea etaj balcon cu arcade, este casa, care amintește de mai multe plastici personalități ale Brașovului. Aici se naște negusorul Diamandi Manole (1833-1899), absolvent al gimnaziului șagunian din Brașov. Din 1864 deschide la Brașov o ,,casă de commission” prin care întreține legături de afaceri cu negustorii din Muntenia și Moldova. Devine membru al Casinei Române și al Eforiei Școlilor Centrale Române, precum și președinte al ,,Fondului pentru ajutorarea copiilor săraci. În timpul Războiului pentru Independență este președinte al primului Comitet filantropic. Fusese membru fondator al Astrei și unul dintre inițiatorii cotodoanului ,,Tribuna” din Sibiu, fondat de scritorul Ioan Slavici. Diamandi Manole se mută pe strada Orfanilor nr.24, unde in ultima parte a vietii si-a cladit mmonumentala casa, cunoscuta sub numele de ,,Casa Baiulescu’’, actualmente sectia a Bibliotecii Judetene (pe timpuri si sediu al ASTREI).
Tot aici a locuit fostul sef-tipograf Iorgu Mazgarean de la tipografia Ciurcu. Intre anii 1906-1908 a locuit aici și marele scriitor si filozof Lucian Blaga, pe atunci elev al Liceului ,,Andrei Saguna’’. Tot în această casă la 1834 într-un popas de câteva luni la Brașov, a locuit scriitorul Max Blecher, bolnav de un TBC. La coloana vertebrală, imobilizat la pat, vizitat permanent de tinerii scriitori brașoveni, grupați în jurul revistei ,,Frize”, în special poetul Ștefan Baciu, care locuia în apropiere pe strada Gh. Baiulescu (fostă Lunca Plăieșilor), unde astă se află casa sa memorială deschisă sub egida Muzeului Casa Mureșenilor.
- Preot prof. Vasile Oltean
- Material din Ziarul Astra editat de Consilul Județean
- (va urma)