O călătorie între viață și moarte? În viață avem nevoie de echilibru. Când îl pierdem apelăm la sprijin pentru a-l regasi. Ce face o mamă singură, cu doi copii micuți, sau cu unul, sau cu trei, când rămâne singură, fără sprijin, fără o vorba bună de la omul cu care pornise la drum?
Singurul lucru care o ține pe linia de plutire sunt copiii, treptat își recăpăta încrederea în puterile proprii, dar la început copiii sunt cei care contribuie la acest echilibru. Femeia este un uragan de energie, de forță, de iubire și de putere. Respectând-o, ca bărbat, dai dovadă de înțelepciune si de maturitate emotionala.
Dar ce se întâmplă ca femeie când te afli la răscrucea între viață și moarte, având un diagnostic dureros, un cancer invaziv fără variante chirurgicale de tratament, și fără speranță medicală de viață. Ce alegi? Să lupți pentru tine și pentru copiii tăi. Ca femeie, singură, cu doi copii, și cu un diagnostic greu de acceptat.
Cum poți continua? Sunt oameni care te vor ajuta, te vor îndruma, sunt acei îngeri care stau acolo cuminți, veghează și îți arată o cale, te ghidează, atunci când îți este mai greu.
De ce? Ei au trăit acele lucruri, și știu cel mai bine durerea și suferința. Și mai mult, îngerul de care povestim azi, a trecut și acea călătorie între viață și moarte. Ce a ținut-o în putere? Simplu, ce o ține pe orice mamă: COPIII.
Având propria viață ca cel mai bun profesor, sunt oameni care cunoscând durerea, aleg să ajute, în felul lor, dând mai departe ajutorul primit, oameni care trec prin situații asemănătoare.
Pe Antonela Coroamă, a cărei poveste v-o prezint azi, am întâlnit-o în mediul online, cu ani în urmă, într-un grup de femei minunate, care fiecare împărtășea ce știa mai bine să facă, fiecare în domeniul ei. Incercam și atunci să înțeleg esența a ceea ce face. Și am înțeles că Antonela ajută, prin propria ei experiență, prin propriul exemplu, suflete de mamă singură. Le ajută să își vindece povestea de viață, de cele mai multe ori tristă și dureroasă. Le ajută să înflorească sănătos, pentru a-și putea crește copiii în cele mai bune condiții emoționale.
Când a pornit în această călătorie, avea doi copii, unul de 4 ani și celelalt de 1 an, se întâmpla în urmă cu mai bine de 10 ani.
Va invit să cunoaștem o femeie puternică, care la rândul ei ajută alte femei să își depășească traume și să găsească frumosul în viață. Sunt oameni tăcuți, având un scop bine definit în viață, acela de a ajuta ceea ce mai puțin se vede, sufletul.
Am rugat-o să se prezinte
“Sunt un suflet. Pentru societate, familia mi-a dat numele Antonela Coroamă (unde coro=inimă și ama=iubire). În această etapă de viață, sunt mentor de evoluție holistă, prin puterea exemplului inspirațional, pentru spirite ce au vieți cu provocări. Adaptez unic, finețuri personalizate, din: parapsihologie, psihologie, numerologie, nutriție, și alte domenii. Din darurile experiențelor complexe trăite, trecute prin teorii cuprinzătoare, am creat o viziune integrală asupra dezvoltării constante, pentru înflorire reală și coerentă, în siguranță și impinire, pentru tine, femeie/mamă (singură).
Neapărat în stare de sănătate.
Pentru că motto-ul misiunii mele este: sănătate educată & educație sănătoasă.
În realitatea ultimei perioade, văd vieți afectate parțial sau total, uneori chiar definitiv, de contexte exterioare și pentru că ȘTIU că o mentalitate adaptată unicității tale și vremurilor, te poate imputernici să trăieșți într-o VIAȚă VIE- și la propriu și la figurat, te invit să împart cu tine, să resadim împreună, semințe pentru concepția care să-ti dea viziune de ansamblu asupra sănătății și înfloririi tale. Sunt Antonela Coroamă, psiholog cu dezvoltare organică, holistică și interdisciplinară, cu experiență complexă de viață și profesională. Inițiatoare a Asociației Învățăm Viața, ce are drept motto: educație sănătoasă & sănătate educată.
Intenția este de a orienta 50000 de suflete de mamă (singură), în următorii ani, prin experiențe (cursuri, workshopuri, tabere…), spre bucuria vieții trăite în energia sănătății și înfloririi potențialului unic al fiecăreia, în această perioadă evolutivă, până în 2027. Astfel, să devină cea mai valoroasă comunitate educată pentru sănătate responsabilă.”
De ce este atât de important psihicul? Și cum avem grijă de el?
Antonela Coroamă: Psihicul este forma prin care sistemul nervos integrează în mediul de viață, ceea ce scânteia divină/ spiritul învie/însuflețește încă de când cele două celule care ceează o nouă viață, se întâlnesc..
Procesând informațiile captate de organele de simt,. prin intermediul creierului, organ specializat în decodare, acestea sunt transformate, iar rezultatele acestora sunt afectivitatea și gândirea. Iar interdependența acestora, facilitează relaționarea omului, cu contextul în care trăiește. Iar viața e despre relație.
Că e cu sine însuși, cu mediul din proximitate sau cu cel macro, omul e un factor într-un sistem. E o `piesă` care ea însăși, este un întreg univers.
Îngrijirea psihicului e un subiect foarte amplu.
Ca scop de funcționalitate optimă, prin folosirea și creșterea resurselor particulare și caracterizată de unicitate la om, începe prin conștientizare. A celor doi parteneri care se pregătesc să devină părinți, ideal ar fi să fie fiecare în parte, în echilibru, apoi în armonie între ei, perioada sarcinii să fie de o importanță la fel de mare că și cum individul distinct deja există, apoi nașterea, momentele de după și `aclimatizarea` la viața exterioară au importanța lor, cu impact foarte mare, pe termen lung.
Următoarele etape de viață ale copilului, puiul de mamifer cu perioada cea mai lungă și complexă de dezvoltare până la maturizare, sunt foarte importante, cu specific de care e de ținut seama.
Afectivitatea este prima că importanță și efect asupra dezvoltării, chiar somatice, demonstrat științific, și căreia începe să i se dea crezare și în societatea românească. Iar educația copilului, în sarcina familiei, învățământul, în sarcina statului, are efect de rafinare a tuturor potențialităților omulețului, câtă vreme acesta este minor. La maturitatea oficială- diferită de cea psihică, socială și economică, îngrijirea propriului psihic, este o sarcină și poate deveni o plăcere, individuală.
Psihicul și însușirile lui a fost investigat cu milenii în urmă și este cercetat cu diferite mijloace și strategii și în prezent, dar încă neînțeles funcțional pe deplin.
Pentru că funcția lui de relație și de realizare a potențialului de Creator a omului, e necesar ca asimilarea și acomodarea energiilor și informațiilor interioare și exterioare, să își găsească o stare de armonie, trăită și recunoscută .
Ce te-a determinat să pornești pe acest drum?
Antonela Coroamă: Am fost fascinată de mică, de acest univers uman. Mă uitam la adulții dimprejurul meu și sesizăm inadvertențele. Îmi puneam întrebări. Îmi aduc aminte de raționamente pe care le aveam la 3 ani și jumatatei, când l-am văzut pe bunicul meu, căzând și rupându-și coloana și cum am procedat, ca să fac ce puteam meu, ca un copilaș ce eram, să-l ajut.
Am crescut și în lumea satului și admiram calmul și inteligența oamenilor poate neșcoliți.
Dar și în societatea dezrădăcinată și replantată la oraș, cu strategii “materialist-dialectice”. Sesizam falsurile, fricile, inautenticitatile adulților, cererile lor de respect, în timp ce ei nu (se) respectau.
Atunci nu știam de psihologie.. Nici în liceu nu am avut această materie, era interzisă-nerecunoscută în societatea comunistă. Am auzit acest cuvânt, cred că pe la 20 de ani.
După ce și la primul job, deja eram șocată de diferențele între educația “de acasă” și viața “reală”. Și eram tot într-o întrebare interioară că de verbalizat, nu prea îndrăzneam prea mult. Când am făcut-o, șocul s-a mutat la exterior.
Așa că o mare curiozitate și o dorința de înțelegere, de armonizare , au fost cred că “motorul” care m-a îndrumat în direcția asta.
Ce s-a întâmplat în viața ta de ai ales această cale?
Antonela Coroamă: Simțeam nevoie de mediere, de sprijin, de înțelegere și de a mă simți eu bine dar și utilă acolo unde vedeam că e mare nevoie: în familie, la școală, între prietenele ale căror liant eram, la serviciu-ulterior. Astea m-au făcut ca atunci când am văzut o emisiune la unul dintre primele posturi particulare de televiziune, inspirată de una din filmele americane, cu câte un psiholog care răspundea în direct, la întrebările oamenilor, să mă uit “uitată”, chiar și la reluări.
Apoi am început să cercetez. Iar când s-au reînființat facultatile de psihologie, să mă interesez ce presupune asta. Mai ales în condițiile vieții mele.
Am început să-mi aduc aminte cum se învață, deja terminasem liceul de câțiva ani, iar când în urma unei deziluzii amoroase, mi se părea că s-a terminat viața, m-am hotărât ca în loc să plâng non-stop, mai bine fac ceva constructiv pentru mine și îmi canalizez energia, pe școală de psihologie.
Acum aveam curiozități în plus, de lămurit! Și am început să aflu ce spune teoria, despre ceea eu alesesem să trăiesc, practic, în situațiile din viața mea.
Și a fost grozav să aflu cât de corect găsisem căile, intuitiv.
Am trecut ca omenire printr-o perioadă dificilă, de pandemie, de izolare. Cum crezi că aceste situații au afectat oamenii?
Antonela Coroamă: În feluri care nu mai au cale de întoarcere. Din punct de vedere socio-profesional, istoric, economic. Din punct de vedere spiritual, psihologic și relațional. Pentru că au doar direcție spre ”înainte”.
Paradoxal, dintr-o mare izolare, am ajuns să fim mai conectați. La noi înșine. Ca oameni, o matrice psiho-energo-informațională cu suport somatic. Cu o mare componentă și putere spirituală, cu sens și nevoi de afectivitate și relaționare, imense. Care generează inedite comportamente de solidaritate și creativitate.
Alte feluri în care am fost afectați, sunt și acelea destule, de asemenea, dar nu întru în ele, acum. Dar cei care au înțeles că suntem 99% spirit și psihic, în 1% corp material, știu și că există azi, o mulțime de specializări ale “oamenilor care lucrează cu oamenii” și că asta e o urmare a unei nevoi. Reale. Așa că ne vom obișnui să mergem la ei, detașându-ne de “rușine”, ignoranța, lene sau zgârcenie. Avem nevoie. Chiar și ei, fac deja, asta.
Orice suflet, oricât de greu încercat, se poate regăsi?
Antonela Coroamă: Posibil. Chiar dacă nu în această viață. Asta, pentru că uneori, mă îndoiesc de vorba ` D-zeu nu-i dă omului, mai mult decât poate duce`. Dacă e că El e responsabil și nu omul însuși.
Dar de cele mai multe ori, sunt optimistă. Pe principiul: dacă eu, un copil crescut în condiții de violență maximă cauzată de alcoolism, apoi etichetată ca provenită din “familie destrămată”, în sărăcie lucie, cap de familie de a doua zi după bacalaureat, pot, atunci oricine poate. Mai ales azi. Cu atâtea variante . Și plătite și gratuite. Singura condiție, e să vrei.
Și eu am găsit o varianta prin care să pun asta la dispoziția celor care vor: Asociația Învățăm Viața.
Pe nivele diferite de înțelegere și deschidere, pe nivele diferite financiare.
O strategie de trăire (alții ii spun curs), organizată în ateliere de lucru, cu scop de a simți ceea ce înțelegi, material interdisciplinar, despre viață. Ceva ce nimeni nu ne-a învățat, așa că e necesar să ne învățăm singuri. Cu responsabilitate. Imputernicindu-ne.
O metodă pe care am construit-o din disperare, din iubire de viață, care pe mine m-a întors de la moarte, când 11 medici mi-au spus că un cancer invaziv pe care mi-l făcusem, nu mai era nici operabil.
Așa că da, cred că sufletele se pot regăsi. Dacă vor. Și vor, dacă “văd” sens și scopuri.
Statutul de mamă singură nu este ușor de dus de multe femei în zilele noastre, cum le ajuți pe mămici?
Antonela Coroamă: E cu totul altceva decât acum 40 de ani. Când mama mea a avut un divorț care a durat 3 ani, cu soțul agresor în casă, înfuriat și mai tare de îndrăzneala ei, cu “tragere la răspundere” pe la “partid” că “distruge celula de bază a societății”, cu etichetarea socială generală ulterioară…ca să nu mai spun de condamnarea proprii familii.
E mai simplu, cumva. Dar și mai greu, altcumva. Și sunt din ce în ce mai multe. În una din clasele de la școala băiatului meu, 80% erau familii monoparentale. Ce procent! Cu mame. Nici una, cu tați.
Ce soluție am găsit eu, care stă în puterile mele, este de a oferi educație pentru sănătate, Sănătate spirituală și psihică, ce se va vedea în energia vitală și în sănătatea somatică a femeii mamă. Deocamdată, pentru că e necesar să mă focusez și să fiu eficientă în ce-mi propun și să-mi folosesc bine și propria mea energie. Urmează apoi partea a doua aare se referă și la sprijinul terapeutic.
De ce este pentru tine atât de important să ajuți mamele singure?
Antonela Coroamă: Pentru că ele sunt “rădăcina”. Și au nevoie de sevă vitală, pentru ele, însele. Iar dacă ele sunt bine, pot îngriji dar și educa, toți copiii pe care îi au. Iar educația va fi coerentă și credibilă, chiar inspirațională, când va fi prin modelul personal. Prin ceva ce ESTE, ce FACE, cum TRĂIEȘTE în fiecare clipă. În prezent, dar și cu viziune asupra viitorului chiar îndepărtat.
Plus că în România, fiica încă este cea care îngrijește și părinții în vârstă. Așa că adresându-ne ei, o împuternicim direct. Atingem o generație. Ea atinge copiii, direct și garantat. Atingem încă o generație. Ea ajunge și la părinți. Chiar și dacă doar o văd că ea e bine și ei pot fi mai bine. A treia generație.
Fiecare suflet este unic, cum procedezi?
Antonela Coroamă: Personalizez. Strategia, permite asta . Pentru că e pe bază de experiență, de trăire . Fiecare aspect teoretic. Și încurajez simțirea cu energia și gândirea cu mintea proprie. Eu nu ajut, eu orientez.
Ai întâlnit suflete care nu pot fi ajutate?
Antonela Coroamă: Da. Cele care vin să cumpere sănătate sau zile. De la mine și/sau din Austria, Turcia, China… Când ești separat de puterea ta de om Creator, de sens, rămâi paralizat sau lupți sau fugi, de frică. Iar mintea rațională și cea de perspectiva, se blochează.
Așa că rămâi fără ce e specific uman.
Care este cea mai mare realizare a ta în lupta de a ajuta mamele singure?
Antonela Coroamă: Eu nu lupt. Eu trăiesc savurând. Orice. Acum, mi-am ales această muncă, de contribuție. În care eu însămi cresc, înfloresc și îmi urmez Calea mea de Creatoare. Așa că pentru mine, chiar fiecare oră de viață trăită așa, e o realizare. Iar ele sunt la o intenție, un click, un telefon sau la o îmbrățișare distanță de POSIBILITATEA de A FI . A FI BINE. Iar asta poate fi cât O VIAȚĂ. Pentru fiecare în parte.
Iar când vom atinge `masă critică`, egregorul nostru, va conta și mai mult.
Ai vreun regret în viață?
Antonela Coroamă: Da. Că la 16 ani, am refuzat iubirea, cu mintea.
Mulțumim Antonela!
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI
