România se află, din nou, în zodia apocalipsei de carton. Ministrul Economiei, Irineu Darău, a ieșit la rampă cu o profeție sumbră: dacă Guvernul cade, pică și miliardele de euro din PNRR și SAFE.
O logică de tip „după mine, potopul”, care nu face decât să demonstreze un adevăr crud: la noi, statul nu este un mecanism, ci o feudă administrată pe persoană fizică.
Șantajul „stabilității” și ministrul-Mesia
Discursul domnului Irineu Darău este un manual de manipulare a fricii colective. Ni se spune că două-trei luni de „instabilitate” guvernamentală ar fi echivalentul unui cataclism financiar. Mesajul subliminal? „Țineți-ne în scaune, oricât de ineficienți am fi, pentru că fără noi, funcționarii uită să scrie, instituțiile încremenesc și Bruxelles-ul ne închide robinetul.”
Este, în esență, povestea drobului de sare. Ministrul se uită speriat la bolovanul de pe sobă și ne spune că, dacă el pleacă din cameră, sarea va cădea inevitabil peste viitorul țării. Dar domnul Irineu Darău uită un detaliu fundamental: o țară nu se guvernează cu miniștri-eroi, ci cu instituții funcționale.
Analiza dezastrului: Statul suntem noi… sau „ei”?
Adevărata problemă pe care ministrul o recunoaște involuntar este eșecul total al depolitizării. Dacă picarea unui ministru blochează un proiect de finanțare, înseamnă că:
- Aparatul funcționăresc este o cochilie goală: Oamenii din ministere, angajați pe „ochi frumoși” și carnete de partid, nu pot mișca un deget fără ordin de la „șeful”.
- Statul român nu are memorie instituțională: Totul se reia de la zero la fiecare schimbare de portofoliu.
- Căpușarea politică este metastazată: Instituțiile nu funcționează independent de seful politic, deși legea și bunul simț ar cere-o.
În orice stat european normal, relația cu Uniunea Europeană este una între instituții, nu între politicieni vremelnici. Uniunea Europeană nu a semnat PNRR-ul cu „Irineu Darău”, ci cu Statul Român. Statul român este cel care își asumă decizii, care are termene și care trebuie să garanteze continuitatea.
Faptul că miniștrii noștri tremură la gândul că, odată plecați, dosarele se vor prăfui în sertare, demonstrează că nu avem un stat, ci o adunătură de clanuri care își păzesc „miliardele” ca pe propria pradă.
Instituții pe post de decor
Coaliția actuală, indiferent de partidele care o compun, se dovedește incapabilă să livreze singura reformă care contează: autonomia administrativă. S-a vorbit despre meritocrație, dar s-a livrat același nepotism vopsit.
Dacă termenele care se teme Irineu Darău – de 31 mai (SAFE) și 31 august (PNRR) – sunt în pericol din cauza unei eventuale crize guvernamentale, vina nu este a „instabilității”, ci a faptului că în patru ani (sau în treizeci) nu s-a reușit crearea unui corp de funcționari publici profesioniști, protejați de intemperiile politice.
Miliardele nu se pierd în Parlament, ci în Ministere
Domnule Irineu Darău, miliardele nu se pierd pentru că „Guvernul cade”. Miliardele se pierd pentru că, de sub fotoliile de catifea ale miniștrilor, rânjește un aparat birocratic incompetent, pus acolo de toate partidele care s-au perindat la putere, inclusiv de USR.
Statul român ar trebui să fie un vapor care își păstrează cursul indiferent de cine este căpitanul de pe punte în acea zi. La noi, însă, dacă se schimbă căpitanul, echipajul dă foc vaporului și sare în bărci, așteptând noi ordine de la noul stăpân.
Nu ne mai speriați, domnule Irineu Darău, cu drobul de sare. Mai bine explicați-ne de ce, după atâta timp „la masa deciziei”, instituțiile statului sunt în continuare atât de fragile încât o simplă remaniere le bagă în comă profundă. Problema nu e că pică Guvernul. Problema e că Statul român nu a stat niciodată de la masă.