În comuna Hălchiu, la doar câțiva kilometri de Brașov, Ioana Drugan nu este doar primar – este sfătuitor, mediator, asistent social și, mai presus de toate, mamă.
În luna martie, când celebrăm forța și sensibilitatea feminină, povestea ei ne amintește că leadership-ul adevărat vine din inimă, din capacitatea de a asculta și de a iubi, chiar și atunci când greutățile par copleșitoare. Un interviu plin de emoție despre echilibrul fragil dintre birou și casă, despre lacrimi care întăresc și despre copii care devin cei mai sinceri critici și susținători.
Cum seara devine refugiu: Problemele oamenilor rămân la ușă?
„Nu reușesc întotdeauna. Aș minți dacă aș spune că închid ușa biroului și las totul acolo”, mărturisește Ioana cu sinceritate dezarmantă. Problemele din comunitate – de la drumuri și fonduri până la drame personale – o însoțesc adesea acasă.
La început, detașarea era imposibilă. „Tot ce vedeam și auzeam rămânea cu mine și după program.”
Cu timpul, Ioana Drugan a învățat să-și protejeze familia: „Seara încerc să fiu doar mamă și soție. Îmi spun că dacă eu nu sunt echilibrată, nu pot fi de folos nimănui – nici familiei, nici comunității.”
Cei mai buni „terapeuți” sunt băieții ei: o glumă sau o poveste din ziua lor o aduc instant cu picioarele pe pământ.
Dimineți contra cronometru: Cafeaua, singurul moment de liniște
Ziua începe devreme, uneori cu mesaje și telefoane înainte de a ieși din casă. „Încerc totuși să păstrez măcar 10 minute pentru cafeaua mea. Mă ajută să-mi adun gândurile înaintea unei zile pline.”
Gătitul, o pasiune veche, a devenit rar: „Regret acest lucru, pentru că îmi place foarte mult.” Dar în weekenduri, când agenda permite, bucătăria devine loc de reconectare: pregătește cu drag pentru familia ei, redescoperind bucuria simplă de a hrăni sufletele celor dragi.
Copiii – critici severi, dar și cei mai mândri susținători
Au fost momente dureroase: absențe de la serbări școlare, de la începuturi și sfârșituri de an, pentru că „trebuia să fiu alături de copiii din comunitate”. „Au simțit uneori frustrare – și este firesc.”
Astăzi însă, Ioana Drugan vede în ochii lor înțelegere: „Sunt mândră când îi aud spunând că mama lor încearcă să facă bine în comunitate. Pentru mine, asta înseamnă enorm.”
Ea știe că funcția de edil nu e veșnică, dar rolul de mamă rămâne: „Într-o zi nu voi mai fi primar, dar voi rămâne mama lor. Și dacă, peste ani, vor spune că au simțit iubirea mea chiar și în absențe, atunci aceea va fi cea mai mare realizare a mea.”
Lacrimi de neputință – combustibil pentru determinare
Da, a plâns. „Sunt om!” Momente de blocaj administrativ, birocrație sufocantă, lipsă de fonduri, atacuri politice – toate au adus lacrimi.
Dar ele nu au însemnat slăbiciune: „M-au făcut mai determinată. Mi-am spus că dacă renunț, le dau dreptate celor care cred că o femeie nu rezistă în administrație.”
Lacrimile au transformat durerea în forță, iar Ioana Drugan a continuat să lupte pentru comunitatea ei.
Respect câștigat prin competență și empatie feminină
În ședințe de consiliu sau la întâlniri județene, Ioana Drugan se impune prin pregătire și viziune clară. „Când vii pregătită, cu proiecte clare, ești ascultată.”
Faptul că este femeie nu e o piedică, ci este un atu: „Din contră, cred că aduc empatie și atenție la detalii – lucruri care completează foarte bine deciziile administrative.” Respectul vine natural când competența se împletește cu bunătatea.
Cea mai mare lecție: Fiecare om are o poveste
Ioana Drugan a învățat să asculte profund.
„Că fiecare om are o poveste. Uneori judecăm ușor comportamente, dar când asculți cu adevărat descoperi că în spate există frică, lipsuri sau dezamăgiri.”
A vorbi mai puțin și a asculta mai mult a devenit principiu de viață. „Am învățat că bunătatea nu este un semn de slăbiciune, ci de putere.”
Mesajul către tinerele din Hălchiu și din toată țara
„Să aibă curaj. Să nu creadă niciodată că un vis este prea mare pentru ele. Să învețe, să muncească și să nu accepte să fie reduse la tăcere. Pot fi mame, pot fi lideri, pot fi puternice și sensibile în același timp. Succesul nu înseamnă să nu greșești niciodată, ci să ai puterea să te ridici de fiecare dată.”
În luna martie, Ioana Drugan ne arată că o femeie poate conduce o comună întregă fără a uita să conducă și propriul suflet. Ea este dovada vie că empatia, determinarea și dragostea de mamă pot schimba sate, vieți și generații întregi. Hălchiu are norocul să aibă un astfel de primar – iar noi, un model de urmat.