Ţuica fiartă la cazan a fost dintotdeuana una dintre preferatele românilor. În special în mediul rural, acolo unde în fiecare sat este cel puţin un cazan şi majoritatea sătenilor au fructe în grădină, prepararea ţuicii devine o obişnuinţă în fiecare an.
Procesul de fabricaţie al ţuicii este unul relativ simplu, este vorba despre distilare. Fructele fermentate se pun la fiert, iar vaporii de alcool sunt recuperaţi şi se colectează printr-o instalaţie numită alambic.
Însă primele picături de alcool, numite „fruntea”, au fost subiectul unei contradicţii. Deşi legenda spune că acest alcool are o calitate deosebită, specialiştii spun că nu ar trebui niciodată gustat. În realitate, acest alcool are o tărie de peste 72%, ceea ce îl face periculos pentru consumul uman.
Dar explicaţia mai ţine şi de ştiinţă. Când în interiorul cazanului se atinge temperatura minimă de la care începe evaporarea, adică 78 de grade Celsius, primele picături care se condensează sunt de alcoolul metilic – metanolul, care este foarte toxic. Efectele lui sunt grave şi pot duce la pierderea vederii, dacă este consumat în cantităţi mici.
Însă în cantităţi mari, acesta poate fi letal. Acesta este motivul pentru care „fruntea”, aducă prima parte a ţuicii obţinute la cazan, nu se bea niciodată. Cea mai sigură metodă este montarea unei sonde termometrice în cazan, spun specialiştii.
Sursa: bzb.ro
Foto: SmartReview