Emil Boc, actualul primar al Clujului și fostul „căpitan” al Guvernului din 2009, a simțit nevoia să ne livreze pe Facebook o lecție de istorie politică, proaspătă ca o decontare de pe vremea PDL-ului.
Mesajul edilului din Cluj, scris cu o mândrie de veteran care a văzut multe furtuni, îi ceartă pe social-democrați pentru că au „părăsit terenul înainte de finalul meciului” în 2026, exact cum au făcut-o și în 2009.
E ceva aproape poetic în modul în care domnul Emil Boc folosește metaforele marine dragi lui Trin Băsescu: politica e despre cine duce barca la mal, despre curaj în furtună și despre nota de plată de la final.
Problema e că, atunci când Emil Boc vorbește despre istoria care „nu greșește”, uită un mic amănunt, un detaliu insignifiant care îi strică toată morala: Partidul Democrat Liberal (PDL), cel care a „rămas să ducă barca la mal” sub comanda sa, a ajuns direct pe fundul oceanului politic.
De fapt, lecția de istorie a lui Emil Boc, este despre propiul eșec: Cine a plătit nota de plată?
Domnul Emil Boc ne avertizează grav: „PSD riscă să descopere că fuga de responsabilitate aduce nota de plată la alegeri”. Să privim puțin la cifrele acelei istorii pe care primarul o invocă cu atâta încredere. În 2009, PSD a plecat de la guvernare. PDL a rămas „curajos” la cârmă, a tăiat salarii, a mărit TVA-ul și a „dus barca la mal” până când barca s-a dezintegrat sub picioarele lor. (Vom vedea ce se întâmplă acum, pentru că, coincidență, lucrurile se repetă…)
Rezultatul? Istoria, acea doamnă logică despre care scrie edilul Emil Boc, vom vedea dacă se repetă și ce partid urmeză să dispară. Pentru că PSD este și astăzi (încă, în sondaje AUR este la dublu față de PSD) principalul partid al țării, în timp ce PDL-ul domnului Boc a trebuit să se „topească”, să se deghizeze și să se lase absorbit pentru a nu dispărea definitiv din memoria colectivă.
Deci, cine a plătit, de fapt, nota de plată? Cel care a fugit din barcă (pentru că, și la acea vreme, s-a spus că se scufundă…) sau cel care a rămas să o conducă spre stânci?
Fractura logică din profețiile lui Emil Boc de pe Facebook
„Prezentul este doar o bună ocazie de a repeta greșelile trecutului”, spune Boc. Corect! Doar că greșeala trecutului, în viziunea sa, este fuga. În viziunea electoratului, greșeala a fost aroganța celui care credea că, dacă ține cârma strâns în timp ce vasul ia apă, va fi aclamat la mal.
Să ne înțelegem: nu este vorba aici despre „înțelepciunea” deciziilor PSD din ultimul deceniu – care sunt, de multe ori, un amestec de oportunism și balet politic. Este vorba despre disonanța cognitivă a unui lider care ne spune că „istoria nu greșește”, ignorând faptul că propria sa formațiune politică a fost trimisă de istorie la capitolul „Așa nu”.
Politica nu este doar despre cine rămâne în barcă, ci despre ce mai rămâne din barcă după ce ai condus-o tu. Iar dacă barca ta s-a scufundat cu tot cu echipaj, poate ar fi mai bine să nu le dai lecții de navigație celor care au învățat să înoate și să supraviețuiască fiecărui naufragiu din ultimii 35 de ani.
Din bătrâni există niște ziceri: „Prostul moare de grija altuia, iar câinele de drum lung” și „Să nu plângi la mormânt străin”.