Drama unui copil, când mama nu e mamă, iar statul este fiară

Ionuţ a fost abandonat imediat după naştere. Acasă, mama, bolnavă de schizofrenie, mai avea încă doi copii… La un an de la naştere, Ionuţ a fost diagnosticat cu beta – talasemie majoră, o boală neiertătoare, care se manifestă prin creşterea fierului în sânge. Copilul a fost neglijat. Nu a primit tratament corespunzător şi boala s-a agravat.
Până la vârsta de patru ani, a crescut în două centre de plasament, unde a fost tratat cu indiferenţă, deşi boala galopa şi cerea îngrijiri speciale. O dată pe lună era internat pentru transfuzii de sânge şi de fiecare dată era înţepat de 5-6 ori, în diferite locuri, în degetele ambelor mâini şi de foarte multe ori, ale ambelor picioare, pentru că nu i se găseau venele. Pe măsură ce timpul trecea, teama de a merge la spital se accentua şi copilul se simţea tot mai stresat, devenind uneori furios. Era nevoie de un tratament injectabil cu Desferal, cinci zile consecutiv, cu pauză de două zile. Dar, injecţiile erau foarte scumpe. Ba mai mult, pentru a fi administrate, era nevoie de o pompiţă, al cărei preţ se ridica la suma de 3.500 euro. Nimeni nu s-a preocupat de procurarea pompiţei şi a injecţiilor. Tratamentul nu a fost făcut la timp, motiv pentru care, cantitatea de fier din sânge a crescut, splina s-a umflat, fiind gata-gata să explodeze la cea mai uşoară atingere. Copilul trebuia supravegheat 24 din 24 de ore.
S-a încercat reintegrarea în familia naturală, dar mama nu a fost de acord. Nici rudele până la gradul al patrulea nu au vrut să afle nimic despre existenţa lui. Astfel, Ionuţ a avut norocul să fie plasat într-o familie specială, de asistent maternal profesionist, care-i oferă, nu numai îngrijirile medicale foarte pretenţioase, ci şi căldura unui cămin şi dragoste părintească, de care are atâta nevoie.

• Orfan: „Mi-e frică și de umbra mea… Frica de a fi bătut mereu“
• Orfan: Şansa mea de a avea părinţi americani mi-au „călcat-o în picioare” baroneasa Emma Nicholson şi miliardarul Ion Ţiriac
• O poză scorojită și un certificat de deces, toată moștenirea mea de la mama
• Abandonat de părinți și de stat: „Dumnezeu este prietenul meu… și atât!“
• Amintiri de orfan: Iarna ne spălau la furtun, cu apă rece, fără săpun!
• Merge la biserică pentru a se încălzi și ca să mănâce câteva firimituri de pâine sfințită
• Am împărțit bucata de pâine pe care o furam cu șobolanii care circulau pe sub pat!

Culmea culmilor! Mama copilului a refuzat cu obstinaţie să-şi dea acordul! Şi mai grav! Directorul Protecţiei Copilului Braşov, repeta întruna: „Nu înţeleg, de ce se agită Azota Popescu atât de mult, pentru că, şi aşa, acest copil, mai devreme sau mai târziu, tot va muri!“… Cei care decid pentru viaţa lui Ionuţ, respectiv mama naturală şi Protecţia Copilului, au condamnat copilul, cu sânge rece, la o suferinţă fără sfârşit…
După lungi şi obositoare tratative cu Protecţia Copilului, în 2008, Ionuţ a fost operat de splenectomie, la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Scoaterea splinei, a fost o operaţie foarte grea, care a durat patru ore. Splina era încărcată de fier, umflată, până la explozie. Nu s-ar fi ajuns la această operaţie dacă micuţul ar fi primit tratament cu Desferal în cei patru ani de instituţionalizare.
Mulţumim şi astăzi celor doi medici din Bucureşti, Vlădăreanu Florentina de la Spitalul de Hematologie şi chirurgului care l-a operat, Cristea Dan, de la Spitalul Marie Curie, pentru profesionalismul şi umanismul cu care l-au tratat pe Ionuţ. După operaţie, copilul a continuat tratamentul cu Desferal, timp de trei ani. În fiecare seară, copilul era conectat la un aparat, prin care i se administra Desferalul, timp de 12 ore. Familia asistentului maternal, stătea de veghe toată noaptea, pentru a preveni deconectarea aparatului, eventuale complicaţii. Şi n-a fost deloc uşor!
La propunerea medicilor bucureşteni, tratamentul injectabil a fost înlocuit cu tratament oral, cu Exjade, medicament greu de găsit în farmaciile din Romania. În ciuda tuturor tratamentelor, hemoglobina din sânge scade. Copilul sughite şi geme în timpul nopţii, nu se poate odihni, dimineaţa fiind obosit şi agitat. Atunci este necesară internarea pentru transfuzie. Cele peste 150 de transfuzii primite până în prezent îl duc la disperare.
Lipsa medicamentelor şi a banilor din ultimele două luni ale anului 2013, la care adăugam şi indiferenţa celor care se numesc Protecţia Copilului Braşov, au făcut din viaţa copilului şi a asistentului maternal, un adevărat coşmar. Tratamentul a fost întrerupt timp de două luni. Viaţa copilului a fost pusă în pericol. Copilul se topea de la o zi la alta, dar nimănui nu-i păsa. Medicul curant acuza lipsa de bani. Când noi am identificat fonduri pentru procurarea medicamentelor, ni s-a spus că lipsesc medicamentele! Costul lunar pentru tratament se ridică la 2.900 lei. Dacă feritina, concentraţia de fier din sânge, creşte, tratamentul se dublează, implicit şi costul. Singurul medicament a fost grija neobosită a asistentului maternal, care totuşi, nu putea opri creşterea fierului în sânge. Greu au trecut cele două luni!
O poveste de viaţă zbuciumată ! Adăugăm faptul că, până la această oră, acest copil nu a fost declarat niciodată liber la adopţie. În schimb, a fost propus de mai multe ori pentru reinstituţionalizare, aşa cum se întâmplă cu majoritatea copiilor, care, la vârsta de 8-9 ani, sunt luaţi din familia asistentului maternal şi izolaţi până la majorat, în centre de plasament. Altfel spus, în România, protecţia copilului abandonat începe cu instituţionalizarea şi se termină cu reinstituţionalizarea!

Cu stima,