Sărbătoarea populară a iubirii, Dragobetele, este celebrată în fiecare an la 24 februarie, zi în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.
Cunoscută sub diverse denumiri, în funcţie de regiune, Dragobetele, Sântionul de primăvară, Drăgostițele, Dragomir sau Iovan Dragobete, Cap de Primăvară sau chiar Logodna păsărilor. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, năvalnic și nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, ce sălășluiește mai mult prin păduri, furându-le mințile fetelor și nevestelor tinere.
Sărbătoarea este o datină străveche, păstrată pe alocuri cu sfințenie de flăcăi și fetele de măritat sau chiar de tinerele neveste. Există și un personaj mitologic românesc, Dragobetele, un protector autohton al îndrăgostiților şi care le poartă noroc. Se spune că iubirea va ţine tot anul, dacă îndrăgostiţii se întâlnesc în această zi.
Se spune că nimeni nu trebuie să rămână singur de Dragobete, fiindcă astfel va rămâne singur tot anul. Fetele se străduiesc chiar să atingă mâna unui bărbat străin, deoarece se crede că acest lucru le va face mai drăgăstoase, le va aduce noroc și perechea potrivită. De asemenea, băieții și bărbații nu trebuie să le supere în această zi pe mândrele lor, ba mai mult, neapărat trebuie să le sărute, pentru a avea putere, noroc și sănătate. Cei care se iubesc trebuie să se sărute în această zi, pentru a nu se despărți, iar dragostea lor să înflorească.
În unele zone ale țării, există tradiția ca, îmbrăcați în hainele cele mai frumoase, flăcăii și fetele să iasă la câmp sau la pădure, unde fac hore și jocuri și adună, hăulind, flori de primăvară (viorele, ghiocei). Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.
Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții, de ziua lui organizându-se petreceri și prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne și chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele românești răsunau de veselia tinerilor și peste tot se putea auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele!”
Această sărbătoare era, pe vremuri, respectată cu sfințenie în comunitățile autohtone, existând credința că doar cei care sărbătoresc această zi vor avea parte de iubire în anul ce urma.
Data de 24 februarie marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog, notează site-ul traditii.ro. Odată cu natura, reînvie și iubirea, iar Dragobetele este ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii și se pregătește pentru sosirea primăverii.