Impostura, lingușirea, frica de pierderea puterii și tăcerea oamenilor din jur pot crea medii toxice în organizații. Dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru și specialist în Medicina Adicțiilor, analizează aceste mecanisme dintr-o perspectivă psihiatrică și psihologică, raportându-se și la cercetări din domeniul comportamentului organizațional.
Există oameni care ajung sus fără să fi crescut vreodată cu adevărat
Au funcții, titluri, birouri, oameni care îi salută cu respect și o întreagă galerie de chipuri zâmbitoare în jurul lor. Par importanți, par respectați, uneori chiar venerați. Dar aparențele pot fi, uneori, una dintre cele mai bine regizate minciuni.
Pentru că, dincolo de ușile închise, aceiași oameni care îi laudă în public îi pot critica în șoaptă, îi pot ironiza sau judeca și își pot povesti unii altora cât de puțin îi apreciază.
Și totuși, a doua zi îi întâmpină cu zâmbetul pe buze. Nu este neapărat admirație. Poate fi fățărnicie, interes sau teamă.
În jurul impostorului se poate forma, astfel, o adevărată „republică a lingușitorilor”: oameni care nu respectă omul, ci funcția; nu apreciază caracterul, ci avantajul; nu caută adevărul, ci apropierea de putere.
Îi spun „șefului” exact ce vrea să audă. Îi râd la glume, îi aprobă ideile și îi laudă deciziile. Iar după ce acesta pleacă, îl desființează.
„Este un spectacol trist, în care aparența, interesul și frica pot ajunge să înlocuiască autenticitatea și respectul real”, este una dintre ideile centrale ale analizei formulate de dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru din Brașov.
Lingușirea și apropierea de putere: ce arată cercetările
Lingușirea nu este doar o temă literară sau o observație despre comportamentul uman. Psihologia organizațională a analizat de-a lungul timpului tacticile prin care oamenii încearcă să influențeze alte persoane, în special în relațiile profesionale și în raporturile de putere.
O meta-analiză publicată în The Leadership Quarterly a analizat 49 de eșantioane independente, însumând 8.987 de participanți, și a evaluat 11 tactici de influență. Printre acestea s-a aflat și ingratiation, termen utilizat pentru comportamentele prin care o persoană încearcă să devină mai plăcută sau să fie percepută favorabil de cineva care deține putere. Cercetarea a arătat că astfel de tactici pot avea efecte asupra relațiilor și rezultatelor profesionale, în funcție de context. (ScienceDirect)
Asta nu înseamnă că orice compliment este fals și nici că orice relație apropiată de un superior reprezintă o strategie interesată. Cercetarea arată însă că apropierea de putere poate fi folosită, uneori, în mod strategic.
Iar aici apare una dintre diferențele importante: între respectul autentic și comportamentul construit exclusiv pentru obținerea unui avantaj.
Când imaginea este confundată cu competența
Trăim într-o perioadă în care imaginea poate cântări enorm. Uneori, aparența de competență este confundată cu competența însăși. În acest decor pot apărea oameni care reușesc să ocupe poziții importante fără să fi construit întotdeauna ceva pe măsura funcției pe care o dețin.
În analiza sa, dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru și specialist în Medicina Adicțiilor, vorbește despre nevoia de validare și despre felul în care o persoană poate ajunge să își construiască atent imaginea publică.
„Impostorul are nevoie de validare. Are nevoie să fie văzut, ascultat și admirat. Își construiește cu grijă imaginea și știe să se prezinte exact așa cum trebuie în fața celor care îi pot fi folositori”, este una dintre observațiile medicului brașovean.
În același timp, cei competenți pot deveni incomozi pentru o persoană care își bazează statutul mai mult pe imagine decât pe rezultate. Paradoxal, omul competent nu simte întotdeauna nevoia să își proclame permanent competența. Muncește, învață, își asumă greșelile și înțelege că o funcție presupune, înainte de toate, responsabilitate.
Pentru o persoană care transformă funcția în identitate, lucrurile pot funcționa diferit. Atunci când această identitate este percepută ca fiind amenințată de cineva mai bine pregătit, pot apărea comportamente precum ironizarea, discreditarea, umilirea sau încercarea de a reduce la tăcere o altă persoană.
Efectul Dunning-Kruger și dificultatea de a ne evalua propriile limite
Una dintre cercetările cele mai cunoscute privind evaluarea propriei competențe este studiul publicat în 1999 de David Dunning și Justin Kruger.
Cercetătorii au analizat modul în care oamenii își evaluează propriile performanțe și au concluzionat că persoanele cu performanțe foarte scăzute în anumite domenii pot avea dificultăți în a-și recunoaște propriile limite.
În cele patru studii analizate de autori, participanții aflați în partea inferioară a performanței la testele de umor, gramatică și logică și-au supraestimat semnificativ propriile rezultate. Autorii au legat această evaluare eronată de dificultăți metacognitive, respectiv de capacitatea de a distinge între răspunsurile corecte și cele greșite. (PubMed)
Totuși, fenomenul a fost ulterior discutat și nuanțat în literatura de specialitate. Formula populară potrivit căreia „cei incompetenți nu știu că sunt incompetenți” este o simplificare excesivă a unei realități psihologice mai complexe.
Ceea ce rămâne relevant este faptul că oamenii pot greși atunci când își evaluează propria competență. Iar, uneori, siguranța cu care cineva vorbește nu este o dovadă a faptului că persoana respectivă știe mai mult.
Omul competent și omul care se teme să fie descoperit
Poți lua unui om o funcție.
Poți închide o ușă.
Poți provoca o nedreptate.
Dar nu poți lua cuiva ceea ce a construit în ani de muncă: pregătirea, experiența, caracterul și demnitatea.
Istoria profesională a unui om nu se scrie prin vorbe și nici prin favoruri. Se scrie prin ceea ce știe, prin ceea ce face și prin felul în care se poartă atunci când ajunge să aibă putere asupra altora.
„Poate cea mai mare diferență dintre omul competent și impostor este aceasta: omul competent se teme să nu greșească și continuă să învețe, în timp ce impostorul se teme să nu fie descoperit”, subliniază perspectiva formulată de dr. Andreea Petecilă.
Există oameni care își construiesc valoarea prin ceea ce sunt și există oameni care încearcă să pară ceea ce nu sunt. Primii muncesc în liniște. Ceilalți își pot construi o imagine.
Impostura poate primi funcții, diplome, aplauze și respect de fațadă. Dar există ceva ce nu poate fi obținut prin relații, influență sau imagine: valoarea autentică.
Când puterea devine frică: de ce un lider se poate simți amenințat
O persoană care deține putere nu devine automat abuzivă. De asemenea, nu orice lider care are o imagine de sine puternică sau trăsături narcisice dezvoltă comportamente distructive.
Cercetarea trebuie interpretată cu atenție.
Un studiu realizat de Treena Gillespie Finney, R. Zachary Finney și John G. Roach III, publicat în 2021 în Journal of Management Development, a analizat 949 de participanți. Aceștia au evaluat ceea ce autorii au numit cel mai distructiv manager pe care l-au avut, inclusiv din perspectiva narcisismului perceput, autopromovării, imprevizibilității și comportamentelor abuzive.
Rezultatele au arătat o asociere între narcisismul perceput al superiorului și percepția asupra supravegherii abuzive, iar autopromovarea și imprevizibilitatea au avut un rol de mediere în această relație. (ScienceDirect)
Acest lucru nu înseamnă că orice persoană cu trăsături narcisice este abuzivă. Înseamnă însă că anumite caracteristici legate de imaginea de sine, autopromovare și exercitarea puterii pot fi relevante pentru înțelegerea comportamentelor distructive din mediul profesional.
O altă cercetare, publicată în 2026 de Diana Rus, Ed Sleebos și Barbara Wisse în Journal of Managerial Psychology, a analizat relația dintre frica liderului de a-și pierde puterea, Machiavellianism și supravegherea abuzivă.
Studiul a inclus un experiment cu 365 de lideri și un studiu de teren cu 546 de lideri și 1.718 subordonați.
Rezultatele celor două cercetări au indicat că frica liderului de a pierde puterea a fost asociată pozitiv cu supravegherea abuzivă, iar această relație a fost mai puternică în cazul liderilor cu un nivel mai ridicat de Machiavellianism. (research.rug.nl)
Este o observație importantă. Uneori, comportamentul abuziv nu este expresia unei puteri autentice, ci poate fi legat de frica de a pierde controlul.
Când funcția devine identitate
Pentru un om echilibrat, o funcție este o responsabilitate. Pentru altcineva, funcția poate deveni identitate. Iar atunci când identitatea este amenințată, apare frica.
De aici pot apărea încercarea de a controla, de a discredita, de a umili sau de a reduce la tăcere.
„Un om care își cunoaște valoarea nu are nevoie să se plece în fața unei funcții. La fel, un om care are o valoare autentică nu are nevoie să îi pună pe ceilalți mai jos pentru a se simți suficient”, este una dintre ideile centrale ale textului semnat de medicul psihiatru brașovean.
Adevărata valoare nu dispare pentru că cineva încearcă să o minimalizeze. Poți ocupa un scaun important fără să fii un om important.
Poți avea o funcție fără să ai caracter. Poți impresiona o sală întreagă și totuși să nu îți impresionezi propria conștiință. Iar atunci când aplauzele se termină, rămâne întrebarea esențială: cine ai fost, de fapt?
Lingușitorii și „curtea” construită în jurul puterii
Există, însă, ceva fără de care impostura și abuzul ar avea uneori mai puțină forță: oamenii care aleg să participe.
O mulțime de oameni care joacă teatru pentru propriul interes. Oameni care știu ce se întâmplă, dar aleg să tacă. Oameni care laudă ceea ce, în realitate, disprețuiesc. Oameni care își pleacă demnitatea pentru privilegiul de a sta aproape de putere.
„Impostorul poate fi ignorant, arogant sau lipsit de caracter. Dar lingușitorul știe, uneori, foarte bine ce face. Știe că minte, știe că exagerează, știe că laudă ceea ce, în realitate, disprețuiește și continuă”, arată analiza dr. Andreea Petecilă.
De ce? Uneori, pentru că este mai ușor să îți pleci capul decât să îți păstrezi coloana vertebrală. Așa pot fi construite cariere spectaculoase pe fundații fragile: nu prin valoare, ci prin teamă, interes și tăcerea celor din jur.
Impostorul își poate imagina că este puternic pentru că are o curte în jurul lui. Dar, de multe ori, acea curte este formată din oameni care așteaptă doar să se schimbe vremea.
Când puterea dispare, pot dispărea și zâmbetele. Când funcția dispare, pot dispărea și telefoanele. Iar când nu mai există nimic de oferit, se vede cine a fost acolo pentru om și cine a fost acolo pentru avantaj.
De ce aleg oamenii să tacă într-un mediu toxic
Tăcerea angajaților, cunoscută în literatura de specialitate drept employee silence, este un subiect important în psihologia organizațională.
Oamenii pot alege să nu vorbească despre probleme, riscuri, abuzuri sau idei atunci când consideră că exprimarea lor poate avea consecințe negative.
Un studiu realizat de Frances J. Milliken, Elizabeth W. Morrison și Patricia F. Hewlin a arătat că angajații pot evita să ridice probleme în fața superiorilor chiar și atunci când sunt preocupați de anumite situații organizaționale.
În cercetarea lor, realizată prin interviuri cu 40 de angajați, unul dintre cele mai frecvent invocate motive pentru tăcere a fost teama de a fi privit sau etichetat negativ și, implicit, de a afecta relațiile considerate importante. (Wiley Online Library)
O analiză publicată în Research in Organizational Behavior a discutat, de asemenea, rolul fricii la locul de muncă și modul în care teama de consecințe personale sau profesionale poate contribui la tăcerea angajaților. (ScienceDirect)
Tăcerea nu înseamnă întotdeauna lipsă de opinie. Uneori, poate fi un mecanism de autoprotecție.
Studiu pe angajați din România: supravegherea abuzivă, frica și tăcerea
Un studiu realizat de D. B. Abrudan, N. Rafi, M. N. Kalyar și A. Pierscieniak, publicat în 2026 în International Journal of Manpower, a analizat relația dintre supravegherea abuzivă și tăcerea angajaților.
Cercetarea a folosit date de la 344 de respondenți care lucrau în organizații diferite din România. Autorii au analizat rolul emoțiilor precum frica și tristețea în relația dintre comportamentul abuziv al superiorului și alegerea angajatului de a păstra tăcerea.
Rezultatele au indicat că supravegherea abuzivă poate genera frică și tristețe în rândul angajaților, iar aceste emoții pot contribui la comportamentul de reținere a informațiilor și la alegerea tăcerii. (ScienceDirect)
Cu alte cuvinte, într-un mediu toxic, tăcerea poate deveni o formă de autoprotecție. Această idee este esențială pentru înțelegerea dinamicii organizaționale.
Uneori, oamenii nu tac pentru că nu văd problema. Tac pentru că au ajuns să creadă că vor suporta consecințe dacă vorbesc. Sau pentru că sunt convinși că exprimarea unei opinii nu va schimba nimic.
Adevărata putere nu are nevoie de oameni care spun doar „da”
Un om valoros nu are nevoie de o curte care să îi confirme permanent măreția. Are nevoie de oameni care să îi spună adevărul. Inclusiv atunci când adevărul doare.
„Adevărata putere nu stă în câți oameni te laudă în față. Stă și în câți oameni au curajul să îți spună adevărul și să te respecte și după ce ai plecat”, este mesajul transmis de dr. Andreea Petecilă.
Un lider autentic nu ar trebui să se teamă de oamenii competenți. Nu ar trebui să confunde critica argumentată cu atacul. Nu ar trebui să transforme organizația într-un loc în care oamenii învață că supraviețuirea depinde de tăcere.
Respectul obținut prin frică nu este respect. Este conformare. Iar aplauzele obținute prin interes nu sunt admirație. Sunt tranzacții.
Umilirea altora nu este o dovadă de putere
„Când umilești ca să te simți suficient, nu demonstrezi putere”, este o altă idee importantă din analiza medicului psihiatru brașovean.
Totuși, atunci când discutăm despre cauzele comportamentului abuziv, este necesară o precizare fundamentală: nu putem explica automat comportamentul unui adult prin experiențele din copilărie.
Nu orice persoană care a suferit violență sau umilință în copilărie devine violentă sau abuzivă. Și nu orice adult care manifestă comportamente abuzive poate fi „diagnosticat” prin simpla invocare a unor posibile traume din trecut.
O meta-analiză realizată de Lucy Fitton, Rongqin Yu și Seena Fazel, publicată online în 2018 și ulterior în revista Trauma, Violence & Abuse, a analizat 18 studii prospective, cu date privind 39.271 de participanți.
Autorii au identificat o asociere între maltratarea în copilărie și un risc mai ridicat de comportament violent ulterior. (Sage Journals)
Dar asocierea nu înseamnă determinism. Nu înseamnă că o persoană care a trecut prin traume în copilărie va deveni violentă. Și nici că orice comportament abuziv poate fi explicat prin experiențele timpurii.
Trauma poate fi un factor relevant în istoria unei persoane, însă comportamentul uman este mult mai complex și este influențat de numeroși factori individuali, psihologici, sociali și de mediu.
Când măștile cad, rămâne omul
În cele din urmă, timpul are un talent extraordinar: dă jos măștile fără să ceară voie nimănui. Poți avea o funcție fără să ai caracter. Poți impresiona prin imagine. Poți aduna în jurul tău oameni care zâmbesc. Poți avea o sală întreagă care aplaudă.
Dar timpul are capacitatea de a separa, în cele din urmă, aparența de realitate. Impostura poate urca repede. Poate primi funcții. Poate primi diplome. Poate primi aplauze. Poate primi respect de fațadă.
Dar valoarea autentică nu poate fi inventată de o funcție. Când puterea dispare, se schimbă și decorul. Când funcția dispare, se vede cine rămâne. Când nu mai există avantaje, se vede cine a respectat omul și cine a respectat doar poziția lui.
Și atunci se termină spectacolul. Rămâne adevărul.
Concluzia medicului psihiatru Andreea Petecilă: puterea nu înseamnă să îi ții pe ceilalți în genunchi
Într-o lume în care imaginea poate fi confundată cu valoarea, iar funcția poate fi confundată cu caracterul, analiza formulată de dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru și specialist în Medicina Adicțiilor, readuce în discuție o întrebare simplă: ce rămâne atunci când dispar funcția, avantajele și aplauzele?
Rămâne omul. Rămâne felul în care și-a tratat colegii. Rămâne felul în care s-a comportat atunci când a avut putere. Rămâne capacitatea de a accepta adevărul. Rămâne caracterul.
Pentru că un om cu adevărat valoros nu are nevoie să îi facă pe ceilalți mai mici pentru a se simți mare. Nu are nevoie de lingușitori. Nu are nevoie de frică. Nu are nevoie de tăcerea oamenilor din jur.
Are nevoie de adevăr.
Iar una dintre concluziile cele mai puternice ale reflecției semnate de medicul psihiatru brașovean este următoarea:
„Nu te ridică faptul că îi faci pe ceilalți să îngenuncheze, ci te ridică ziua în care nu mai simți nevoia să îi pui în genunchi pentru ca tu să te simți suficient.”
Surse științifice și bibliografice
- Meta-analiza privind tacticile de influență, inclusiv ingratiation, The Leadership Quarterly, 49 de eșantioane independente și 8.987 de participanți. (ScienceDirect)
- Kruger, J. & Dunning, D. (1999), Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-assessments, Journal of Personality and Social Psychology. (PubMed)
- Finney, T.G., Finney, R.Z. & Roach III, J.G. (2021), Abusive supervision: exploring the relationship with narcissism, self-promotion and unpredictability, Journal of Management Development. (ScienceDirect)
- Rus, D., Sleebos, E. & Wisse, B. (2026), Fear is the path to the dark side: the interplay of leader fear of power loss and leader Machiavellianism on abusive supervision, Journal of Managerial Psychology. (research.rug.nl)
- Milliken, F.J., Morrison, E.W. & Hewlin, P.F. (2003), An Exploratory Study of Employee Silence: Issues that Employees Don’t Communicate Upward and Why, Journal of Management Studies. (Wiley Online Library)
- Abrudan, D.B., Rafi, N., Kalyar, M.N. & Pierscieniak, A. (2026), An “approach-avoidance perspective” to link abusive supervision with employee silence through discrete emotions, International Journal of Manpower. (ScienceDirect)
- Fitton, L., Yu, R. & Fazel, S., Childhood Maltreatment and Violent Outcomes: A Systematic Review and Meta-Analysis of Prospective Studies, 18 studii și 39.271 de participanți. (Sage Journals)
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!