Acum câteva săptămâni se discuta că începerea școlii va aduce cu sine o creștere a numărului de cazuri pe care trebuie să ne-o asumâm. Nu mai departe de vineri, președintele OMS-ului sugera Guvernelor că ultima măsură, este o închidere a țărilor, care să oblige oamenii să rămână acasă așa cum a fost în perioada Martie-Mai.
Ce au în comun cele două declarații? Probabil, faptul că știm că rata depresiei a crescut îngrijorător de mult în rândul copiilor și a adolescenților și că am aflat în urma lunilor în care marea majoritate a populației a rămas închisă în case, ce consecințe au avut acestea asupra psihicului uman.
Nici unii dintre noi nu mai suntem cum am fost înainte de această pandemie. Cu toate acestea ca și adulți, am reușit de cele mai multe ori să trecem cumva peste temerile noastre. O parte dintre noi. O parte nu am reușit și ce este mai dureros și mai trist este că această pandemie a fragilizat profund psihicul copiilor noștri. Iar ei sunt viitorul, de aceea pentru ei, noi ar trebui să luăm cele mai bune decizii. Și totuși ei sunt primele noastre victime.
Odată cu pandemia am văzut că numărul abuzurilor fizice și psihice asupra copiilor a crescut la cote alarmante. Poate de aceea este atât de important ca fiecare membru al unei familii să încerce să își continue viața socială și mai ales activitatea.De aceea școala în scenariul galben și ideal verde, era imperios necesară căci aducea copiii laolată și mai mult aducea față în față, cu mască, două generații dascăli și elevi.
Pe de altă parte oferea un timp de respiro celorlalți membrii ai familiei. Poate că unii dintre aceștia aveau nevoie de timp de reflecție și de calmare. Timp pentru adaptare, dacă vreți.
Depresia copiilor noștri cunoaște forme variate. Există extrem de puține studii medicale publicate, la data la care scriu, abia două studii, care se adresează populației generale legate de afectarea psihologică a copiilor și a părinților în vremea acestei pandemii. Este interesant de remarcat că în cazul copiilor apare anxietatea, depresia dar mai ales tulburările de somn manifestate prin prezența coșmarurilor, mult mai frecvent descrise decât în epoca anterioară pandemiei.
Dintre factorii socio-demografici care cresc șansele la depresie sunt citați următori: locuința în zona urbană, peste doi copii, sexul feminin, educația: lipsa acesteia dar și educația superioară, statutul de student singur. În continuare veniturile medii și mici, expunerea constantă la informațiile din media care cresc gradul de nesiguranță vor detemina adâncirea și apariția depresiei.
Toate familiile de pe toate meridianele au noi indicatori ai stressului familial în vremea pandemiei. Copiii sunt însă primii, care sunt afectați de toate elementele sociale, care le afectează viața părinților lor, începând cu familia monoparentală și sfârșind prin pierderea serviciilor părinților.
Suntem abia la începutul unui drum greu și lung al recuperării copiilor noștri. Știm deja că arsenalul terapeutic legat de COVID-19 este sărac, dar nu știm cu certitudine cât anume din viitorul nostru reprezentat de copii, este afectat.
Accentuarea depresiei părinților determină apariția abuzurilor asupra copiilor familiei, abuzuri care vor determina ca acest copil să se retragă în sine, să se distanțeze de cei de vârsta lui, să devină la rândul său deprimat expus la tendințe de suicid și la droguri.
Familiile se văd implicate în educația școlară, lucru care era apanajul școlilor accentuând presiunea deja mare care se aplica copiilor, dar și părinților. Cu cât timpul petrecut în casă în același mediu fără alte persoane din exterior cu atât mai mare riscul apariției problemelor psihologice. Distanțarea fizică este de respectat. Social avem nevoie unii de alții iar copiii au nevoie de ceilalți copii.
Spectrul sărăciei, care apasă din ce în ce mai multe familii are ca și primă repercursiune creșterea violenței familiei cu prima victimă, copiii.
Pandemia nu a făcut decât să evidențieze și mai mult inechitatea socială, dispartatea etnică și cea rasială.
Pandemia ne-a făcut să vedem adevărul cu adevărat, nemascat de cuvinte frumoase sau ideologii politice. Atunci când ni se părea că avem controlul absolut aveam un nivel de stress mult mai scăzut. Acum când totul devine fragil și volatil ar trebui să ne gândim să ne sprijinim reciproc căci trebuie să reușim să ne creștem copiii fără ca acestora să le fie teamă de noi, care îi putem agresa fizic sau verbal, de restul persoanelor din anturaj care pot să îi supună relelor tratamente.
Ar trebui să reușim să îi creștem așa cum am fost noi, crescuți cu încredere, blândețe, devotament. Mă uit la chipurile lor, ale copiilor, mereu încerc să îi fac să râdă pe sub mască, mă strădui să vorbesc părinților egal de speriați, despre o nouă normalitate în care să ne sprijinim reciproc.
Ar fi momentul să scriu aici cât de greu îmi este să privesc la copiii care nu mai zâmbesc, care sunt bătuți, care se retrag în lumea lor, unde pătrunzi cu greu, dacă reușești să pătrunzi. Aș vrea să vă pot reda neputința noastră în fața suferinței acestor copii care închid ușile comunicării.
Nu încetez să o spun și să o scriu, avem nevoie unii de alții trebuie să ne fim alături. Să ne fim sprijin. Nu are legătură cu culoarea politică și sincer mi-ar place să văd implicarea partidelor politice atât de vehemente și guralive în sprijinirea comunității, a familiilor care trec prin clipe extrem de grele a copiilor care suferă de depresie, a copiilor care au nevoie de ajutor dar care nu pot să vorbească.
Mă uit deasemenea la generația de studenți cât de dornici de cunoaștere sunt și cum ar trebui să contiuăm noi să le-o oferim. 21-47% dintre părinții dintr-unul dintre puținele studii adresate problemelor psihiatrice ale copiilor în vreme de pandemie, afirmă că copiii lor au probleme de învățare, iar marea majoritate a acestor părinți recunosc că copiii lor au probleme cu somnul. Lipsa relațiilor sociale este un alt factor care accentuează riscul de abuz asupra copiilor.
Ar trebui poate să înțelegem că lupta se duce pe multiple planuri împotriva COVID-19 din care planul imediat al bolii este vârful ice bergului. Poate cel mai de temut este impactul virusului și al măsurilor împotriva lui asupra copiilor.
Nu ne-a pregătit nimeni pentru acest din urmă război, pentru că am scăpat din vedere în goana noastră după bani, poziție socială, vizibilitate lucrul cel mai important clădirea unor relații interumane bazate pe prietenie și solidaritate, pe ajutor reciproc iar asta se vede acum prin efectele asupra copiilor noștri.
Poate că este momentul să ne reamintim importanța cuvântului prietenie alături de solidaritate și de sprijin. Așa că vă doresc o săptămână plină de prieteni adevărați și vă invit la un exercițiu de încredere să ne spuneți când aveți nevoie de ajutor fără teamă căci trebuie să ne creștem copiii sănătoși.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1,spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!