EXCLUSIV Dr. Andreea Petecilă: Dependența sexuală, între plăcere și pierderea controlului
Sebastian Dan
De la libertatea dorinței la captivitatea compulsiilor, dependența sexuală rămâne un fenomen adesea invizibil, dar cu impact profund asupra vieții personale și emoționale. Dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru și specialistă în Medicina Adicțiilor din Brașov, explică mecanismele psihologice din spatele acestui comportament.
Sexualitatea este, în mod natural, un spațiu al intimității, plăcerii și conexiunii, indiferent dacă este trăită într-un cuplu sau în alte contexte. Există însă situații în care dorința sexuală își pierde echilibrul și se transformă într-o nevoie imperioasă, dificil de controlat.
„Atunci când comportamentele sexuale nu mai sunt o alegere, ci sunt dictate de un impuls intern puternic, vorbim despre trecerea de la plăcere la un mecanism de reglare emoțională”, explică dr. Andreea Petecilă. „Actul sexual ajunge să funcționeze ca un calmant temporar pentru anxietate, gol interior sau traume neprocesate.”
Când dorința nu mai este o alegere
Comportamentul sexual compulsiv apare în momentul în care dorința devine dominantă, iar persoana nu mai reușește să o controleze, în ciuda consecințelor negative asupra vieții sociale, profesionale sau personale.
De-a lungul timpului, mai mulți cercetători au încercat să definească acest fenomen, cunoscut și sub denumirea de dependență sexuală. Goodman (1992), precum și Patrick Carnes și colaboratorii (2012), au propus criterii clinice inspirate din modelele dependențelor comportamentale.
Printre acestea se numără incapacitatea de a rezista impulsului sexual, preocuparea constantă pentru astfel de comportamente, tentative repetate și eșuate de a le reduce sau opri, renunțarea la activități sociale sau profesionale, precum și nevoia de a crește frecvența sau intensitatea comportamentului. În lipsa acestuia, pot apărea iritabilitate și neliniște, simptome similare toleranței și sevrajului.
„În dependența sexuală, comportamentul nu mai urmărește plăcerea, ci reducerea unei tensiuni interne”, subliniază dr. Petecilă. „Vorbim despre anxietate, depresie, rușine, sentiment de gol sau traume nerezolvate.”
Cercul vicios al rușinii și vinovăției în dependența sexuală
Un element-cheie care menține acest tip de comportament este rușinea. După un episod sexual compulsiv, persoana resimte frecvent vinovăție pentru pierderea controlului și rușine legată nu doar de acțiune, ci de propria identitate.
„Rușinea nu este doar despre ceea ce a făcut, ci despre ceea ce crede că este”, explică medicul psihiatru.
Astfel, se formează un cerc vicios: comportamentul reduce temporar tensiunea emoțională, dar este urmat de rușine și vinovăție, care intensifică nevoia de repetare a comportamentului.
Ce arată studiile internaționale
Deși rămâne un subiect puternic stigmatizat, cercetările arată că dependența sexuală nu este rară. Psihiatrul american Martin P. Kafka estimează că între 3% și 6% dintre adulți pot prezenta comportamente sexuale compulsive, acestea fiind frecvent asociate cu anxietatea și depresia.
Un studiu realizat de Derbyshire și Grant (2015) arată că persoanele afectate prezintă niveluri crescute de impulsivitate și dificultăți semnificative de reglare emoțională.
La nivel european, cercetările coordonate de Briken și colaboratorii (2019) indică faptul că bărbații raportează mai frecvent acest tip de comportament. Specialiștii atrag însă atenția că femeile solicită ajutor mai rar, din cauza stigmei sociale.
În România, inclusiv la nivelul județului Brașov, nu există în prezent statistici oficiale publice privind prevalența dependenței sexuale, ceea ce reflectă dificultatea recunoașterii și raportării acestei probleme.
Dependența sexuală – Când este important să ceri ajutor
„În momentul în care persoana conștientizează că acest comportament îi afectează viața, este esențial să se adreseze specialiștilor în sănătate mintală”, afirmă dr. Andreea Petecilă.
Dr. Andreea Petecila, medic specialist psihiatrie Brasov
Psihoterapia joacă un rol central în identificarea factorilor emoționali declanșatori și în dezvoltarea unor strategii sănătoase de gestionare a impulsurilor. În anumite cazuri, aceasta poate fi completată de tratament medicamentos, mai ales atunci când există tulburări asociate, precum anxietatea, depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburările de personalitate.
„Mulți ajung să ceară ajutor abia după ani de suferință tăcută”, avertizează medicul. „De aceea, informarea corectă și recunoașterea timpurie a dezechilibrului sunt esențiale.”
