MAMA. Primul și cel mai frumos cuvânt. Cel mai cald gând. Mama, de cele mai multe ori ne aduce la viață și renunță la tot ce era ea și la ce ar fi putut ajunge pentru a ne avea pe noi. Ne împrumută chipul ei și ne umple sufletele cu comori numai de ea știute, pe care le descoperim, pe rând, până ne săvârșim existența pe acest pământ. A stat alături de noi de la primul scâncet, iar când am crescut am știut că fiecare zbârcitură de pe obrazul ei, de pe mâna ei, ascunde o poveste din viața noastră.
Ne închinăm la icoana ta, mamă! Pentru tot și toate. Iar cea mai mare vină pe care o avem este aceea că îți spunem de prea puține ori „Te iubesc!”. Nu o spunem prea des, dar te iubim, în felul nostru, poate stângaci și fără cuvinte, dar tu asta o știi deja.
Newsbv.ro vă invită să vă alăturați pe parcursul lunii martie unei campanii în care veți afla povești de viață ale unor oameni de lângă noi. Dacă aveți o poveste frumoasă, pe care vreți să o împărtășiți brașovenilor, o așteptăm alături de o fotografie la adresa contact@newsbv.ro.
Povestea de astăzi este un exemplu evident de reușită în viață, atât profesional, cât și personal, cu multă muncă, perseverență și pasiune. V-o prezentăm, sub forma unui interviu, pe Iulia Găinariu, de 26 de ani, născută în orașul Zărnești, la poalele munților Piatra Craiului.
Ce înseamnă pentru tine MAMA? Care a fost/este rolul ei în viața ta? Cât de importantă a fost/este în viața ta?
Mama este cea mai buna prietena, ființa care știu ca va fi acolo pentru mine oricând as avea nevoie. Fie ca voi face un lucru bun sau rău, ea este cea care ma va susține necondiționat in tot ceea ce fac. Uneori poate nu înțelege de ce acționez in anumite moduri, însă, cu timpul realizează și se adaptează conform stilului meu de viața. Mama este indispensabila și, simultan, o adevarata binecuvântare .
Cum ai petrecut/trăit în familie zilele de 8 martie? Cât de tare le așteptai? Ce însemnau pentru tine aceste zile?
In familia mea, zilele de 8 Martie nu au reprezentat o sărbătoare importantă. In afara clasicului “La mulți ani” și o mică atenție, nu se întâmpla nimic deosebit. Mama nu a fost niciodată și nu este o persoana care sa acorde o prea mare importantă acestor obiceiuri, așadar ne-am conformat. Pentru ea, mai important este ca eu și sora mea sa fim sănătoase și fericite, sa ne meargă noua bine, sa avem noi mai mult decât ea. Pentru mama mea, acesta este cadoul pe care și-l dorește zilnic din partea noastră, nu doar de 8 Martie.
Cum petreci în prezent aceste zile? Ce înseamnă ziua de 8 martie acum? Unde preferi să sărbătorești, dacă poți, această zi? În familie, cu prietenii? Faci ceva special?
Poate pentru ca am deprins aceasta ușoară indiferenta din familie, de asemenea, nu ii acord o importantă fantastica. Ma bucur sa am apropiați care sa-mi ureze de bine, însă pentru mine relațiile interumane perpetue sunt mai importante decât adunarea acestora “tip gramada” cu ocazia unei aniversari sau sărbători. In general sunt atenta cu prietenii mei apropiați și primesc aceeași atenție înapoi. Pentru mine, zilele de 8 Martie sunt la fel ca orice alta azi, o petrec prin studiu, munca sau activități care ma fac fericita.
Am învățat sa apreciez fiecare zi din viața așa cum este, mai buna sau mai puțin buna, nu aștept concediul sau ocazia unei sărbători sa ma pot relaxa sau bucura de aceasta. Traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima, iar daca ajung acasa epuizata dupa o zi lunga, am satisfactia ca am facut o multitudine de lucruri bune pentru mine si ceilalti.
Cum crezi, din experiența proprie, că este privită FEMEIA în România? Mai există discriminare sau nedreptate între sexe? Este România o țară care respectă FEMEIA așa cum ar fi normal?
Femeia, in România, este privită drept egalul bărbatului in mediul urban. Sunt putine lucruri pe care o femeie nu le poate face in comparație cu un bărbat, dar mult mai multe pe care aceasta le poate face suplimentar fata de acesta. Consider ca bărbații au acceptat faptul ca femeile sunt o “specie” puternica a societății si ne trateaza ca atare. Cu siguranta sunt exceptii, ca in orice alte subiecte pe care le-am aborda, insa la modul general, femeia este respectata si apreciata. In schimb, femeia in mediul rural va fi mai mult respectata si apreciata odata cu cresterea nivelului educatiei poporului roman. Cazurile neplacute care sunt mediatizate la televizor cu referire la comportamentul nepotrivit al unui barbat vizavi de o femeie ar trebui sa devina exceptii si intamplari strict particulare.
Cum este ca FEMEIE în sport? Te-ai lovit de discriminare? Ai fost catalogată într-un anumit fel? Ca româncă te-ai simțit marginalizată?
Nu m-am lovit de discriminare si nu am fost marginalizata niciodata in detrimentul vreunui barbat. Dimpotriva. Pana nu cu mult timp in urma, femeile nu puteau face sport de performanta. Nu puteau alerga maratoane sau participa la Jocurile Olimpice. Acum, femeia a devenit egalul barbatului. Cu toate ca specificul nostru fiziologic nu ne permite realizarea performantelor sportive la un nivel atat de ridicat precum al barbatilor, ambitia nu ne duce departe de acestia. O femeie care face sport de performanta si obtine rezultate deosebite este catalogata drept o femeie puternica, un model de ambitie si curaj si este intotdeauna respectata. Eu asa m-am simtit, iar din povestile mele cu alte femei de diferite varste din domeniu a reiesit aceeasi concluzie.
Îți dorești să ai copii? Ți-ai făcut planuri în acest sens? Cum este să lucrezi cu cei mici?
Momentan nu am copii, insa imi doresc foarte mult, vreo 2-3 copilasi ar fi perfect. Din pacate, inca, nu mi-am alocat timp procesului de a deveni mama, deoarece m-am concentrat preponderent pe studii si cariera. In orice caz, tineretea mea nu ma preseaza in nici un fel din acest punct de vedere, deci vor urma in viitorul mai putin sau mai mult indepartat. Lucrez de cativa ani deja in arealul sportiv cu foarte multi copii, fie ca vorbim de sectia de schi sau cea de atletism a clubului sportiv pe care il conduc, asadar, intru in contact des cu acestia. Am inceput ca antrenoare si chiar si acum mai antrenez din cand in cand. Este o placere sa petrec timp cu acestia si ii iubesc tare mult. Imi invadeaza inima cu fericire.
Cât de greu este să faci sport la un nivel ridicat în România? Care sunt diferențele de orice fel, între țara noastră și alte țări? De pregătire, sportivi, arie de selecție, condiții, infrastructură?
Sincera sa fiu este foarte greu, din diverse motive, dar motivul principal sunt banii. Sa ai o cariera sportiva de nivel ridicat necesita o investitie substantiala. Ca sa fiu mai clara, am sa va dau exemple de cheltuieli lunare ale unui sportiv: cazare, masa (de cea mai buna calitate), vitaminizare, medici, analize medicale, kinetoterapeut, refacere (masaj, bai, tehnici moderne), echipament sportiv etc. Daca nu exista o finantare dintr-o sursa certa, este foarte greu sa obtii performante pe “burta goala”. Din fericire, acum sunt tot mai multe firme care redirectioneaza o parte din taxele la stat sub forma de sponsorizari diversilor atleti sau cluburi sportive, iar federatiile de specialitate incep usor, usor sa fie mai atente cu sportivii pe care ii au in grija. De asemenea, infrastructura lasa de dorit. La Brasov nu ne situam in cel mai fericit caz, noroc cu padurea si acest spatiu verde care ne lasa sa ne miscam in voie, insa prezenta unui stadion in viitorul apropiat este indispensabila. Am calatorit mult, preponderent in Europa si pot afirma ca in unele tari, chiar si in cele mai sarace sau mici sate observi cate o baza sportiva cu stadion si pista de atletism, ingrijite si curate, unde oamenii ies in timpul liber sa practice exercitii fizice. Este adevarat ca in vest cultura sportului de masa este mult mai dezvoltata decat in tara noastra, ma tem, uneori, ca si daca am avea stadioane si baze sportive, cine le va folosi si cati vor avea grija de acestea?
Acum mă axez doar pe studiile medicale, studiile de doctorat în domeniul Științei Sportive și job în domeniul Managementului Sportiv. Sunt veșnic ocupată, dar fericită pentru că mă ocup de hobby-ul meu de suflet, atletismul.
De ce ai ales atletismul și care au fost cele mai grele momente din carieră, dar și cele mai frumoase? Obiective pe plan profesional? O carieră în medicină mai e de actualitate?
Eu nu am ales atletismul, asa a fost sa fie. Am cochetat cu alpinismul si schi alpinismul. Nascuta la Zarnesti, mai aveam de optat eventual pentru schi fond, insa am ales alergarea, desi nici nu as putea spune ca am ales-o, a venit pur si simplu de la sine. Cele mai grele momente au fost pregatirea Campionatelor Mondiale din 2017 & 2018 cand deja cochetam cu medicina. Anul 2017 a fost cel mai frumos an din viata mea, am fost admisa la Facultatea de Medicina, iar o luna mai tarziu am obtinut, cu echipa Romaniei, medalia de bronz la Campionatele Mondiale. Dar, in acelasi an am avut si un moment teribil. In timpul cursei, pe parcursul unei coborari rapide, undeva pe la km 9, m-am lovit foarte puternic de grinda unei case, astfel m-am ales cu o plaga de toata frumusetea la tampla stanga si o entorsa la mana dreapta. Am mai avut de alergat inca aproximativ 23 km in conditiile acestea si nu am vrut sa abandonez. Va dati seama prin ce stari emotionale am trecut si ce dureri am indurat, mai ales ca tampla imi sangera, iar la finalul cursei am ajuns cu ochii vineti. Privind acum inapoi ma amuz si ma intreb cum am facut asta, insa, sincera sa fiu, nu a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut. Mai greu a fost un an mai tarziu sa echilibrez antrenamentele, medicina, masterul la prima facultate si antrenoratul, cu pregatirea participarii, din nou, la Mondiale. Dupa a doua medalie de bronz, la Mondialele din 2018, am renuntat la atletism definitiv.