Zilele trecute, o dubă s-a lovit de un TIR pe drumul dintre Brașov și Ghimbav. Un accident urât, a fost nevoie ambulanțe, iar echipajele SMURD au intervenit pentru descarcerare. Nu trece săptămâna să nu înregistrăm, la nivelul Brașovului, multe, prea multe, accidente de circulație. Chiar și trecerile de pietoni s-au dovedit și se dovedesc nesigure.
Motivele pentru care se întâmplă asemenea nenorociri sunt mai multe: neatenția, viteza neadaptată, greșelile de plasare sau iluminarea necorespunzătoare a trecerilor de pietoni. Motive care țin de persoane sau care țin de managementul circulației într-un oraș care are o infrastructură altminteri bună.
Salvarea de vieți omenești presupune, pe lângă dotări corespunzătoare ale echipajelor de urgență sau oameni calificați, un timp de intervenție scurt. Cât mai scurt. Fiecare secundă este prețioasă și poate fi hotărâtoare.
Din acest punct de vedere, avem o problemă la Brașov. Atât stația de salvare, cât și stația SMURD sunt plasate aproape de centrul orașului, pe strada Sitei și pe strada Mihai Viteazul. Practic, cele două instituții sunt aproape vecine, la o stradă una de cealaltă. În condițiile unui accident ca acela de pe Șoseaua Ghimbavului, echipajele au de străbătut un traseu destul de lung, iar dacă este o oră de vârf, traficul intens poate îngreuna și întârzia deplasarea salvatorilor. Lucru valabil pentru orice intervenție de la marginea orașului sau de pe șoselele naționale, DN1 fiind și aici un drum cu un bilanț trist.
O soluție pragmatică, la care au apelat orașe europene asemănătoare ca dimensiune cu Brașovul nostru, este dispersarea stațiilor de intervenție de urgență. Rămânând într-un sistem de coordonare centralizată – mijloacele moderne de comunicare permit acest lucru -, unitățile de intervenție au fost plasate în mai multe puncte din oraș. Timpul de intervenție este astfel mai rapid, la locul unui accident pleacă echipajul aflat cel mai aproape de acesta.
Un bun exemplu este orașul Manchester, din Marea Britanie. Un oraș de provincie, dar important, cu o populație de peste 450.000 de locuitori. Manchester are nu mai puțin de 7 stații de intervenție, în tot atâtea cartiere ale orașului.
În spatele acestei măsuri există o gândire de tip managerial al cărei obiectiv este salvarea de vieți omenești. Costurile nu sunt mari, iar când e vorba de o astfel de intervenție, problema costurilor nici nu se mai pune. Salvarea de vieți omenești nu are limite bugetare!…
Dincolo însă de eficiența dovedită de această măsură, mai există ceva. Există un principiu de funcționare a serviciilor publice: să fie cât mai aproape de oameni. Așa cum orice birou de relații cu publicul (sau tejghea, pentru că încă avem tejghele, dar aceasta este o altă discuție) este la îndemâna cetățenilor, așa cum secțiile de poliție funcționează în cartiere, așa și serviciile de intervenție în caz de accident sunt plasate în așa fel încât să fie cât mai aproape de nevoile cetățenilor. Așa cum se poate în Occident, se poate și la noi.
Cătălin Leonte