Parlamentul European și negociatorii guvernelor UE au ajuns marți la un acord provizoriu privind noi reguli menite să asigure dreptul la autonomie pentru adulții vulnerabili, care au nevoie de asistență în Uniunea Europeană.
Ce prevede legislația
Noile norme urmăresc să ofere mai mult sprijin și o protecție mai bună adulților care necesită ajutor în domenii precum îngrijirea medicală, alegerea locuinței, administrarea bunurilor imobiliare, comerțul sau gestionarea proprietăților și activelor, în special în cazuri cu element transfrontalier.
Legislația nu se aplică însă în cazuri legate de căsătorie, succesiune, securitate socială sau obligații de întreținere.
Respectarea alegerii persoanei
Regulile permit adulților vulnerabili să își organizeze propria protecție și sprijin în anticiparea unui moment în care nu vor mai putea gestiona singuri aceste aspecte. Se stabilește clar care sistem juridic se aplică în cazuri transfrontaliere, cu respectarea alegerilor personale ale adultului.
Măsurile luate într-un stat membru nu vor necesita proceduri speciale de recunoaștere în alt stat membru, deși țările UE vor putea refuza recunoașterea dacă adultul nu a beneficiat de o audiere reală și efectivă.
Certificate european de sprijin și reprezentare pentru adulții vulnerabili
Adulții care au nevoie de sprijin vor putea solicita un „Certificat European de Sprijin și Reprezentare”, valabil în toată UE. Certificatul va demonstra că o persoană desemnată este autorizată să reprezinte sau să sprijine adultul.
Acesta va fi emis gratuit sau contra unui tarif care să acopere doar costurile administrative și, unde este posibil, în format digital.
Raportorul Yana Toom (Renew, Estonia) a declarat:
„Facem viața mai ușoară adulților vulnerabili care au nevoie de protecție sau sprijin în altă țară. Prin noile reguli, Parlamentul a urmărit certitudine juridică și respectul maxim pentru drepturile omului, în special dreptul la recunoaștere egală în fața legii.”
Acordul provizoriu trebuie aprobat oficial de Parlamentul European și de Consiliu înainte ca regulamentul să intre în vigoare, la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al UE.