La acest final de lună, România se înnobilează cu două dintre marile sărbători cuprinse în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. În Transilvania, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, au loc mari manifestări culturale, științifice și religioase dedicate Sfântului Ardealului, Andrei Șaguna, conduse de Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, iar la Mănăstirea de la Peștera Sfântului Andrei, numită pe drept cuvânt Betleemul creștinismului românesc – de altfel cea mai veche biserică creștină de pe teritoriul României – au loc slujbe închinate Apostolului românilor, Sfântul Andrei. Zeci de mii de români din toate colțurile țării se îndreaptă către aceste două mari centre de spiritualitate.
Sf. Andrei – Apostolul românilor
„Dumnezeu și lumea, iar din lume omul, cununa creației, sunt realitățile cele mai vii și adevărate. Dacă prin păcat între Dumnezeu și om s-a produs o ruptură, iată, Dumnezeu cel Atotputernic și Bun, are inițiativa să coboare la om, să-l caute, prin Fiul Său, pe care L-a trimis să se întrupeze și să ne mântuiască. Avem așadar imaginea celor două realități. Ca să facă posibilă relația între Dumnezeu și lume, în special față de om, Fiul întrupat, Iisus Hristos, și-a început misiunea Sa în lumea aceasta la «plinirea vremii», când L-a trimis Tatăl Cel Ceresc.
Pentru aceasta, El și-a ales, la vremea cuvenită, apostolii Săi, ca ei să fie un ferment al credinței, prin care să poată să pătrundă cu planul Lui la toți oamenii, din toate locurile și din toate timpurile.
Pe acești apostoli, Hristos i-a ales și i-a învățat la școala Sa dumnezeiască. Timp de peste trei ani și jumătate i-a pregătit pentru misiune în rândul oamenilor.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cu oblăduirea Duhului Sfânt, apostolii au fost trimiși la propovăduire în toată lumea. Trimiterea s-a făcut prin tragere la sorți. Sorții au desemnat pe apostoli să meargă în diferite părți, cum ne spune însuși scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea: „Ucenicii Mântuitorului s-au împrăștiat peste tot pământul. Toma a plecat în țara Parților, adică în India, Andrei în Scythia, Ioan în Asia, și așa au plecat toți acolo unde i-au trimis sorții. Astfel, datele istorice arată că originile apostolice ale tărâmului nostru dobrogean sunt reale, iar neamul nostru, care se forma ca neam român, primește încreștinarea de la Sfântul Apostol Andrei.
Avea și o anumită ținută neamul nostru, întrucât strămoșii noștri, spre deosebire de greci, romani, de cei din alte zone, aveau o credință distinctă. Avea o zeitate principală, Zamolxe, și alte zeități secundare. dar ei se adresau mai ales lui Zamolxe. În acest fel, Apostolul Andrei a putut să altoiască pe credința strămoșilor noștri cea mai directă, promptă și eficientă evanghelizare. Strămoșii noștri au primit cu bucurie, în pace, cu sete și înțelepciune cuvântul Evangheliei. Aici apostolul Andrei n-a avut nici o ezitare din partea oamenilor locului. Dimpotrivă. Exista o efervescență atât de puternică din partea localnicilor care-l ascultau încât nu reușea să-i mulțumească pe toți, să-i aducă la Hristos pe cât de repede își doreau. Așa că Sf. Andrei a trimis la concitadinul său, Apostolul Filip, solie să vină să-l ajute la propovăduire și la creștinare.
Locul cel mai sfânt, unde a rămas mai multă vreme Sfântul Apostol Andrei, este peștera care-i poartă numele. Lângă peșteră este izvorul scos prin minune din pământ de Sfântul Apostol Andrei, la rugăciunea sa către Dumnezeu, ca să boteze pe strămoșii noștri. Prima cetate creștinată este, prin deducție logică, cea mai aproape de peșteră, adică cetatea Adamclisi, unde poporul nostru primește pe lângă sufletul creștin și un certificat de naștere ca neam, prin acel monument, Tropaeum Traiani, ridicat de împăratul Traian în anul 109.
Ziua de 30 noiembrie, când Sfântul Apostol Andrei se sfârșește mucenicește la Patras, răstignit pe cruce în formă de „X”, este pentru noi, cei din Dobrogea, o zi de mare sărbătoare, o zi care copleșește prin aureola ei întreaga Biserică românească și care pregătește, de fapt, neamul nostru românesc să-și sărbătorească, a doua zi, întregirea trupului țării, în Ziua Națională, adică 1 Decembrie. Suindu-se la cer, Sf. Andrei, cu sufletul său, a ridicat și pârga neamului nostru înaintea tronului Preasfintei Treimi și a pregătit întregirea țării noastre.
Peștera, care este punctul zero al spiritualității românești, este pentru noi un adevărat Betleem. De acolo a pornit propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. El a vorbit întâi de Nașterea Fiului lui Dumnezeu cu trup, apoi despre viața Sa, despre Patimile, moartea și Învierea Sa, despre Înălțarea Sa la Ceruri și despre trimiterea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii în ziua Cincizecimii. Tocmai de aceea, pentru noi, peștera este vatra strămoșească spirituală, încât cu emoție numim acest loc un sanctuar românesc, un Betleem al neamului nostru, un loc de reculegere, un loc de rugăciune și de întâlnire cu părintele neamului românesc, care a lăsat acolo harul său, dragostea sa, puterea sa. Peștera aceasta a fost tămăduitoare pentru mulți oameni bolnavi, a fost trezitoare de conștiință pentru mulți care au venit din curiozitate, a fost întăritoare pentru cei îndoielnici. Peștera Sf. Andrei este legătura cu Ierusalimul Țării Sfinte unde a coborât Fiul lui Dumnezeu.
De aceea, se cuvine să-l cinstim pe Sfântul Apostol Andrei fiecare dintre noi, românii, ca pe părintele nostru, ca pe strămoșul nostru spiritual, ca pe cel care ne poartă și acum în grija sa și ca pe un părinte ce nu ne lasă să fim orfani niciodată, ci ne îmbrățișează în fiecare zi și, mai cu seamă, ne dă lumină, har și înțelepciune în această zi a prăznuirii sale, ziua de 30 noiembrie.
Urăm tuturor românilor, din ținutul Sf. Ap. Andrei, din țară și de pretutindeni, ca Sfântul Apostol Andrei să-i găsească la sărbătoarea sa plini de credință, de dorința de a se apropia de Dumnezeu și de a rămâne cu zestrea spirituală adusă de părintele nostru sufletesc, pe meleagurile noastre dobrogene. Prin acest loc sfânt și binecuvântat, apostolic, iată, toată țara a devenit creștină, a devenit luminată și a rămas în legătură cu Dumnezeu prin urmașii Sf. Andrei, slujitorii Bisericii, prin credincioșii care au primit credința, prin martirii, prin cuvioșii, prin ierarhi și prin toți sfinții care sunt ofranda neamului nostru românesc.
La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sf. Ap. Andrei și tuturor românilor, pentru că este ziua noastră, când sărbătorim pe părintele cel spiritual, care pururea se roagă pentru noi, în Ceruri”.
ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
