Asociaţia Noul Spital al Brașovului a depus zilele trecute, la Registratura Primăriei Brașov, solicitarea oficială referitoare la organizarea referendumului prin care brașovenii să se pronunțe asupra strategiei legate de construirea unei unități medicale la standarde europene, cu caracter public, clinic, de urgenţă şi regional.
Această solicitare survine în urma votului unanim a celor peste 400 de membri ai Asociației, exprimat la 1 martie 2016, la ultima adunare generală a acesteia. Documentația a fost adresată atât primarului Brașovului, cât și consilierilor locali care, conform legii, au posibilitatea de a introduce pe ordinea de zi discutarea acestei propuneri (primarul sau o treime din numărul consilierilor locali în funcție).
Întrebarea propusă de reprezentanții Asociație pentru a se regăsi pe buletinele de la referendum este următoarea: „Doriţi ca resursele comunităţii din următorii ani să fie utilizate pentru construirea unui nou spital, modern, public, clinic, de urgență, în loc să se folosească pentru extinderi/renovări ale actualelor clădiri ale spitalelor din Brașov? – DA / NU”.
De asemenea, reprezentanții Asociaţiei Noul Spital al Brașovului au solicitat prefectului Brașovului, ca reprezentant al Guvernului, să solicite o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu ministrul Dezvoltării Regionale pe tema necesităţii construirii spitalului regional al Regiunii Centru la Brașov şi nu la Târgu Mureş, ţinând cont de argumentele potrivit cărora locaţia de la Târgu Mureş nu se califică pe criterii strategice, teritoriale, demografice şi economice.
În pofida campaniei declanșate de câteva luni pe această temă, oficialii de pe malul Dâmboviței evită să aibă o reacție asupra acestui subiect, în contextul în care acuzațiile sunt grave, referindu-se la favorizarea pe criterii politice a unor zone și nu pe criterii transparente, publice – a se vedea decizia de a se ridica un spital nou la Craiova, deși acolo funcţionează cel mai mare spital monobloc din România, care poate fi modernizat pe fonduri europene.
Totodată, prefectului în funcție al Brașovului i s-a cerut sprijinul pentru declararea, tot pe baza unei documentații „beton”, a priorității naţionale pe care Braşovul o are la construirea unui spital monobloc corespunzător, după ce oraşul nostru a fost defavorizat pe faţă și în perioada 1965 -1970, când i s-au repartizat fonduri suficiente doar pentru un proiect de spital mic, de 600 de paturi, în loc de unul cu 1.400 de paturi, cum era necesar şi după cum au solicitat și autorităţile locale de la acea vreme.