De cele mai multe ori privim cu mare mândrie spre personalități, care vin din alte locuri decât cele ale Burgului nostru. Trecem grăbiți prin viață și nu știm de cele mai multe ori să prețuim pe cei pe care îi avem alături de noi, dar mai ales pe oamenii, care ne ajută în drumul vieții noastre.
Poate pentru ca să reamintesc tuturora, că și Brașovul are oamenii săi de vază, am să scriu despre un coleg, doctor pediatru Om și personalitate marcantă a Pediatriei din zona noastră, Dna. Dr. Florian Sanda Simionina, care ne-a părăsit în favoarea Eternității, după o lungă și aprigă luptă cu boala necruțătoare. Ca orice doctor, a purtat cu armele cunoașterii lupta cu boala, dar ca Om cu armele speranței. În final însă, ea, Boala a învins.
Dar Dna. Dr. Florian cred că i-ar face plăcere să scriu povestea un pic altfel.
La data la care intram în Spitalul de Copii Brașov, ca rezidentă, Doamna doctor era după mulți ani de liniște științifică, prima doctorandă a Pediatriei brașovene. Lucra la primele date legate de infecția cu Helicobacter pylori la copiii din Brașov. În anii 2000 era o aventură să faci endoscopie digestivă superioară, într-o lume dominată de bărbați și în plus să studiezi la copii manifestările acestei boli.
Plină de umor, obișnuia să ne și să se încurajeze, spunând că totul se poate rezolva cu calm și răbdare. Avea zile de spital pline, venea foarte devreme, nu pot să dorm obișnuia să ne spună, și se apuca de treabă. Consulta, făcea endoscopii, râdea și vorbea cu noi toate. Asculta îngrijorările și micile drame ale tuturora.
Nu am văzut-o niciodată morocănoasă, sau nervoasă, nu am auzit nici o vorbă rea spusă vreuneia dintre noi. Eram tinere, citeam și mergeam des la concerte și teatre și povesteam cu ea mereu despre tot ceea ce putea, să ne facă viața frumoasă. Era o om extrem de elegant în ținută și în comportament. Gașca noastră, tânără și neliniștită pe atunci, a poreclit-o Floricica. Era deopotrivă alint, dar și recunoaștere a unor calități, pe care din păcate acum le găsești mai greu.
Mii de copii i-au fost pacienți, i-au trecut pragul cabinetului și pe toți, i-a tratat egal de profesionist. Mulți dintre ei sunt acum la rândul lor adulți, maturi având copii și sunt sigură că îți amintesc de ea cu dragoste și respect. Citea mult, inclusiv beletristică și era mereu la curent cu aparițiile editoriale dar și cu revistele de nișă. Discutam adesea despre prețul vocației noastre de pediatri, de oameni care trăiesc alături de copii mereu, dar și despre copiii noștri de acasă și ce înseamnă pentru ei meseria noastră.
Obișnuiam să ieșim cu toate la restaurant la prânz, căci Floricica considera că trebuie să ne simțim aproape unele de altele și în afara spitalului. Acolo afară dispăreau rigorile și puteam să fim toate doar mame, colege, femei cu griji, cu bucuri, cu necazuri. Toate împreună formam echipa. De fapt ea ne forma în liniște cu îngăduință și umor ca o echipă. Ne încuraja pe toate să ne depășim să facem mai mult să vrem mai mult. Așa au trecut anii. Ne-am bucurat împreună când i-a intrat băiatul la facultate, mai apoi când s-a însurat și a avut copii. Ea s-a bucurat când noi am avut la rândul nostru copii. Secția creștea copii în liniște.
Ne-a încurajat să trăim cu calm adolescența copiilor noștri, să ne păstrăm echilibrul, să căutăm mereu soluțiile cele mai simple și mai umane, la problemele noastre. Citea cu pasiune medicină și se bucura mereu de progres, îl sprijinea. M-am gândit adesea că este greu să accepți schimbarea generațiilor, dar de la Floricica am învățat decența și normalitatea schimbării.
Așa că draga noastră Floricică, știm că ai plecat către eternitate dar noi cele și cei care am rămas vom continua să ne gândim mereu la tine și să îți mulțumim pentru că pentru noi ai fost un punct de echilibru, de decență și de curaj. Știm că ești acolo Sus și vei continua să ne veghezi drumul așa cum ai făcut-o cât ai fost cu noi aici. Noi toți cei care am avut privilegiul să te cunoaștem îți dorim un zbor liniștit către Lumină în Lumină.
Brașovul își datorează sieși să facă cunoștință cu oamenii de marcă pe care îi are să se mândrească cu ei și să îi plângă atunci când aceștia pleacă.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
In memoriam
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii conduce astăzi pe ultimul drum pe cea care ne-a fost colegă și prietenă, suflet ales, Doamna Doctor Florian Sanda Simionina. Doamna Doctor Florian a făcut parte din colectivul Spitalului Clinic de Urgență încă din anul 1989, având o carieră medicală cu numeroase recunoașteri ale activității Domniei sale.
Dumnezeu să o odihnească! Suntem alături de familia îndurerată.