Pokerul este unul dintre cele mai apreciate jocuri de societate. Popularitatea lui a crescut într-un mod fulminat de la apariția internetului. Acum, fiind accesibil tuturor, milioane de jucători se delectează jucând poker online.
Popularitatea pokerului se regăsește și în filme, seriale, și muzică. Și nu numai atât, mulți autori de renume precum Jane Austen, Alexandr Pușkin, Charles Dickens, Edith Warton, și Henry James au inclus scene cu jocuri de cărți în piesele lor literare deoarece acestea pot contribui foarte mult la cum este perceput un personaj de către cititor sau de către celelalte personaje.
În continuare vom analiza semnificația jocului de poker în câteva scene din opere literare renumite. Și odată cu puterea formatului digital în lumea lecturii, ajungem să avem două universuri care converg din ce în ce mai mult, unde chiar și în centrul unor scrieri se numără deja cazuri și situații legate de poker online.
Mândrie și Prejudecată de Jane Austen
Pe vremea autoarei, una din activitățile preferate practicate în timpul liber erau jocurile de cărți.
Erau organizate frecvent petreceri mai mari sau mai mici unde lumea juca whist, popa prostul, și jocuri de noroc.
În romanul Mândrie și Prejudecată, Jane Austen se folosește de aceste jocuri de societate mai mult decât în celelalte romane ale sale. Personajele ei se delectează frecvent cu un joc de cărți. Acestea introduc noi personaje nemaiîntâlnite până atunci, le arată anumite trăsături care pot fi o slăbiciune sau o calitate, și functionează și ca preziceri a unor evenimente care urmează să se întâmple.
Într-o astfel de scenă, Elizabeth Bennet glumește că sora sa, Jane, și bărbatul cu care va ajunge să se căsătorească la finalul romanului, domnul Bingley, se cunosc de foarte puțin timp. Atât de puțin încât singurul lucru care-l cunosc unul despre celălalt este preferința pentru jocul de cărți Vingt-un (21 în franceză), cunoscut acum drept Blackjack, în fața Comerțului care era foarte asemănător pokerului. Preferința pentru un joc cu reguli simple ca Vingt-un în loc de Comerț care e complex și cere atenție și îndemânare, denotă că ambele personaje au cerințe simple de la viață și au tendința să se bazeze mai mult pe noroc.
Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
Romanul lui Ray Bradbury este despre o lume distopică în care pompierii au rolul de găsi și a arde toate cărțile pentru că sunt interzise în societări. Între activitățile de căutare, pompierii își pierd timpul jucând cărți.
Scena în care protagonistul, Montag, participă la un joc de poker cu pompierii, este o parte importantă a cărții. De reținut este că Montag a salvat câteva cărți pe care le ține ascunse, iar în timpul scenei, pompierii îî cer să-și țină mâinele pe masă pentru că nu au încredere în el. Paralela pe care o face autorul se referă la faptul că Montag are cărți de ascuns, și aceste cărți nu sunt numai cele de la jocul de poker.
Scena respectivă reprezintă o distragere de la ce se întamplă în lume, dar și o metaforă la faptul că în viața reală ca și în poker, cărțile bune trebuiesc ținute ascunse până la sfârșit. Iar blufatul e câteodată necesar în viața de zi cu zi.
Oscar și Lucinda de Peter Carey
În acest roman scris de Peter Carey, ambele personaje iubesc riscul jocurilor de noroc, iar acest lucru se reflectă și în viața de zi cu zi.
Scena în care îî regăsim pe cei doi jucând poker pe monezi, fericiți și bucurându-se unul de compania celuilalt, denotă pasiunea celor doi pentru joc, miza fiind fără importanță. Dar acest lucru nu se transpune în viața reală unde amândoi sunt în stare să riște și să piardă totul.
Un Tramvai Numit Dorință de Tennessee Williams
Scenele de poker din piesa de teatru a lui Tennessee Williams au o latură întunecată. Dramaturgul se folosește de jocul de cărți ca să demonstreze caracterul manipulativ și dominant al personajului principal masculin, Stanley.
Stilul agresiv de joc al acestuia funcționează ca o oglindă în care publicul poate să-i observe tendința agresivă și violentă din viața de zi cu zi. Jocul de poker în piesa de teatru reflectă și hazardul și norocul din viața lui Blanche, dar și laturile necinstite și deceptive ale celor din jur ei. Jocul de poker mai reprezintă și competiția dintre Stanley și Blanche pentru putere și control în relația lor.
Noaptea de Poker de John Updike
Diagnosticat cu cancer în stadiu terminal, personajul principal din povestirea lui John Updike alege să participe la noaptea de poker continuând astfel tradiția cu partenerii de joc. În timpul partidei, cititorul nu poate să nu compare mâinile personajului cu situația sănătății lui precare. Jocul de poker devine o metaforă a realității crunte, a pierderii inocenței și reflectă cât de precară, imprevizibilă și plină de riscuri este viața.
Pe scurt, John Updike încercă să arate ca viața e ca un joc de poker. Nu contează ce fel de cărți primești, cel mai important este cum le joci.
Jocul de poker este un dispozitiv literar interesant. El poate fi folosit să arate anumite trăsături ale personajelor care nu ar putea ieși la iveală altfel. Chiar și cititorii care nu știu cum se joacă pokerul, pot pricepe aluziile prezenței jocului în cartea pe care o citesc.
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!