Opinii

Penis captivus în România

Sebastian Dan

sebastian danRecunosc, ma simt prea bătrân să plec din România. Prea am „luptat“ ca să se întâmple ceva în țara asta. De peste 20 de ani, de când fac job-ul ăsta, am fost în opoziție. De fapt, definiția meseriei de ziarist este aceea de a fi în opoziție: trebuie să critici puterea, nu impotența opoziției, oricare ar fi aceea.

Că am făcut-o bine sau rău, nu eu trebuie să o spun. M-aș bucura să fie cât mai mulți care au făcut-o bine. Dar, la această oră, meseria de ziarist aproape că nu mai face față la anarhia din România.

Legea nu este aplicată nici de către cei care o silabisesc și care trebuie să o aplice și, culmea, nici de către cetățenii care o invocă….

„Revoluția“ de la Pungești nu face altceva decât să ne dea dezastrul democrației, dacă vreodată a existat, din România. Forțele de represiune au aplicat tehnicile de luptă pe o îngrămădeală de câțiva protestatari. Jandarmii, nervoși că îngheață apărând cu „pieptul“ hotarele patriei. Patrie care își bate joc după cum vrea Guvernul la împărțitul banilor pe căprării la bugetul de stat, iar lor nu le ajunge tainul ce li se cuvine, pentru că s-au dat bani mai mulți „la civili“.

De cealaltă parte a baricadei, o masă amorfă care este unită prin definiție de un singur lucru: „Noi nu vrem!“. În general, nu vor ce este „la modă“: ba exploatarea de la Roșia Montană, ba schema cu gazele de șist, ba proteste politice pe mizeria cu modificarea Codului Penal și Legea amnistiei. Pe ultima suta de metri pute a politică, dar poate nu este chiar așa…

Cert este faptul că există mai multe cuiburi de nuserupiști în mai multe locuri din țară, care sunt desantate în locurile fierbinți. Evident, neplătite de forțe oculte: totul este un voluntariat al celor care cred în cauză-cauze.

M-am gândit cum ar fi trebuit să reacționez dacă aș fi fost posesor de proprietate precum Chevron și vine o haită și îmi dărâmă gardul. Să zicem că e vorba de terenul pe care îl am în posesie la Tărlungeni, iar romii din localitate se revoltă că l-am îngrădit și vreau să îmi fac casă. Și îmi dărâmă gardul. Să nu pup scutierii pe cască dacă îmi apără proprietatea? Să nu le zic nimic de mama ancestrală ălora care invocă doar câdn le convine faptul că există o Constituție: Și care declară proprietatea sfântă, inalienabilă, intangibilă etc.?

De acea o spun răspicat că huliganismul nu este forța argumentului, după cum nici argumentul forței la jandarmi nu rezolvă problema.

Nici de cealaltă parte, lucrurile nu sunt „cușere“. Niște unii iau pe mai nimic terenuri și se apucă să pornească o afacere care afectează în mod iremediabil (conform experiențelor din toată lumea) o comunitate. În țările de mâna a doua – a treia, gen Franța, Germania sau Spania – situații care au dus la un protest similar din partea comunităților locale i-au determinat pe politiceni să oprească mânăriile economice de acest gen.

Dar nici în acest caz nu i-am văzut pe așa-zișii apărători ai democrației din țările occidentale, numiți ambasadori la București, să sară de cur în sus când se întâmplă aceste lucruri. Ei sunt plătiți doar ca să aibă grijă de „sugativele“ străine din tot ce înseamnă patrimoniul României și se dau opăriți între buci precum pruncii când nu le facem pe plac.

Nu sper să primesc vreodată răspuns, dar a fost informată populația asupra a ceea ce se întâmplă cu adevărat în cazurile Roșia Montană sau explotările gazelor de șist? Sunt convis că nu, pentru că nici măcar autoritățile nu au cu adevărat habar care sunt consecințele. Aleșii noștri de conjunctura politică ne vând ieftin, paradoxal pe bani mulți, care intră în buzunarele băieților deștepți. La ce te poți aștepta de la deciziile pe care le iau niște parlamentari care nu sunt cu nimic mai presus de știința „codoiului“ Elenei Ceaușescu.

Pe cale de consecință, avem legile pe care le avem și jandarmii, folosiți ca forță de represiune împotriva propriului popor, care nu are voie să crâcnească împotriva unora care se cred mult prea iubiți conducători. Acum 24 de ani România intra în fibrilații la Timișoara. Să fie triada Băsescu – Ponta – Antonescu un nou motiv de a „restarta“ democrația în România?