Este deja cunoscut faptul că expresia „Turnul Babel”, semnifică o amestecătură de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortită eșecului, o reuniune haotică, unde toți vorbesc fără să se poata înțelege. Cam așa arată România astăzi.
O țară în care amestecăm valorile pentru familia tradițională, cu dragostea pentru cultură, noi fiind de o falsitate ieșită din comun și în care avem miniștri care – după ce că suntem vai de noi, ne „ceartă” pentru că punem murături și ne aprovizionăm pentru iarnă, cum am învățat din tradiția noastră. Ce au în comun toate aceste lucurui: familia. Argumentele le veți găsi în ceea ce urmează. Și dincolo de maniera în care sunt spuse, veți regăsi răspunsul la credința noastră că România – mai mult sau mai puțin voluntar – a devenit un TURN BABEL.
În aceste zile, plimbându-mă pe un mare bulevard din București, mi-a atras atenția o reclamă care m-a făcut să mă întreb: până unde poate merge derizoriul în România? Și primul răspuns care mi-a venit în cap a fost acela că trăiesc într-o societate în care ducem orice este legat de valoare și cultură într-un mare derizoriu. Cultura de masă a „omului nou„ iată că a început să „de-a roade”: l-am „văzut” pe Brâncuși „tuns și cu barba aranjată” într-un salon de înfrumusețare.
Ne punem întrebarea cum de am sperat că se vor aduna 6 milioane de euro de la cetățenii acestei țări atâta vreme cât vedem cum marele Constantin Brâncuși este „tuns” sau asociat cu „jignirea” unei donații de 100 de euro din partea ambasadei Rusiei, Rusie care vorbește în bășcălie de „tezaurul” luat la finalul celui de-al doilea război mondial de către marele imperiu rus… A;a arat[ turnul Babel din perspectiva valorilor culturale de patrimoniu…
Nouă, celor 500.000 de români care am donat ne-ar fi plăcut să nu vedem aceste reprezentări mai mult decât „grotești”. Poate că ar fi fost mai mulți români care ar fi devenit prin donația lor co-proprietari ai „Cumințeniei pământului” dacă am fi văzut gesturi publice cum ar fi: să vedem reacția dură a Ministerului de Externe care ar fi returnat „jignitoarea” doanție de 100 de euro în schimbul tezaurului, ori cum cei aproape 500 de parlamentari și reprezentanții băncilor multinaționale „ținute în brațe” de marele iubitor de cultură care diriguiește Banca Națională ca și guvernator și-ar fi donat un salariu pentru recuperarea acestei valori sau poate dacă am fi văzut că solidaritatea noastră începe cu reprezentanții noștri din fruntea Ministerului Culturii.
Pentru noi, ceilalți, respectarea valorilor culturale înseamnă mai mult decât a dona 2 euro. Pentru noi, a respecta valorile și patrimoniul național înseamnă fundamentul pentru a construi o societate care este capabilă ca prin trecutul său să demonstreze că are viitor. A duce în derizoriu această campanie – prin tot ce am văzut în ultimele luni – se traduce sociologic prin faptul că obiectivul „omului nou” s-a realizat în ultimul„cincinal”.
- Aurelian Danu,
- sociolog