Vechiul proverb românesc „am pierdut munca şi m-am pricopsit cu săracia“, este atât de real şi de actualitate, acum, în România!
Traiul decent a devenit o iluzie trăită de mulți români din anul 1989 și până în prezent, aceștia așteptând miracole din partea clasei politice. Această iluzie, un nivel aparent legitim al așteptării, nu poate înceta decât atunci când fiecare va conștientiza că singura soluție viabilă este munca făcută cu temeinicie. Nu acea temeinicie de care a dat dovadă clasa politică, în majoritatea ei îmbuibată în urma acțiunilor de așa zisă privatizare a economiei românești! Hoția a fost temeinică, deoarece din 1989 până în prezent, haita politrucilor de tot felul nu a lăsat din mână ciolanul, până ce nu i-a supt și măduva. Și totuși, de furat încă mai este! A se vedea ce se întâmplă cu privatizarea CFR-Marfă, cu sistemul energetic, cu fondul forestier, cu exploatarea zăcămintelor naturale, cu industria chimică ș.a. Anularea datoriilor către bugetul de stat al unor companii și apoi privatizarea acestora, precum și prețurile discreționare la energie pentru corporațiile străine, nu fac decât să sărăcească și mai mult țara.
Iată de ce, pentru români, bunăstarea nu poate fi decât o iluzie, atât timp cât statul, prost organizat, cu zecile de instituții inutile, nu își îndeplinește obligațiile față de cetățean. Este un fapt cunoscut de către oricine, că supraimpozitarea este una din cauzele care duce la stoparea creșterii economice. Mediul economic onest, conștiincios, se vede pus, nu de puține ori, în situația de a nu mai face față supraimpozitării. În egală măsură şi cetăţeanul este supraimpozitat, astfel că, mai bine de 70% din ceea ce munceşte se duce la stat, iar firmele mici și mijlocii sunt falimentate în mod programatic, chiar de către stat.
Astfel, statul își canibalizează resursele bugetare deoarece le distruge și ceea ce este și mai grav, reduce puterea de cumpărare a cetățeanului. Românul, fie om de afaceri, fie angajat, se vede obligat să trăiască doar la nivelul de subzistență. Iată de ce, se impune o reformă radicală a statului, având ca primă consecință reducerea cheltuielilor pe care le face cu numărul imens de angajați, ce riscă să-l depășească pe cel din mediul privat. Însă, cred că românii s-au lămurit că bunăstarea nu vine de la stat sau din partea clasei politice, aceasta poate veni numai din muncă şi implicare. Conştientizarea acestui fapt, de către fiecare român, poate anula definitiv iluzia că prin nemuncă se poate trăi bine. Bunăstarea poate deveni certitudine a realității doar atunci când există conștiința muncii bine făcute. Însă, atunci când nivelul minim al veniturilor unui salariat nu poate acoperi cheltuielile de minimă necesitate, nu este vina angajatorului, ci a statului, care prin supraimpozitare împiedică orice majorare salarială în mediul privat.
Și astfel, inevitabil, sistemul economic intră într-un cerc vicios întreținut de clasa politică, antiliberală și populistă care nu face decât să își apere propriile interese, să-și conserve puterea, deoarece știe că un cetățean, cu un standard de viață mulțumitor, nu mai poate fi manipulat. În economia de piață liberă, există pentru fiecare „un vis al prosperității și, de ce nu, al îmbogățirii”, dar numai acolo unde egalitatea de șanse este garantată de stat și unde „băieții deștepți” nu își au locul, deoarece instituțiile statului de drept acționează și reacționează cu promptitudine, împotriva acestora.
În România, din păcate, aceşti „băieți deștepți”, cu sprijinul politicienilor, au devenit o clasă privilegiată. În aceste condiții, fiecare român trebuie să înțeleagă că numai printr-o schimbare radicală a atitudinii pe care o are în raport cu clasa politică, dar în egală măsură şi cu propria persoană, își poate schimba viața. Cum tot la fel de evident este faptul că actuala clasă politică, care încă își află rădăcina în trecutul întunecat, nu va fi capabilă să se reformeze și în același timp să eficientizeze statul. Aceiași politicieni, majoritatea încă prezenți în spațiul public din 1989, prosperă, în vreme ce românii înregistrează cel mai scăzut nivel de trai din Europa. Iată de ce, este nevoie de o nouă clasă politică, necontaminată de liderii care au condus până acum România.
FORŢA CIVICĂ, a cărei doctrină este de dreapta, reprezintă o alternativă cu adevărat credibilă, deoarece 95% dintre membrii acestui partid nu au făcut parte dintr-o organizație politică. Marea majoritate sunt tineri și reprezintă o nouă generație pătrunsă de un nou tip de abordare politică: pragmatică, lucidă și eficientă, care să stimuleze dezvoltarea şi să preţuiască munca.
- Dumitru Ioan Puchianu
- președinte Forța Civică Brașov