Sfântul Ştefan diaconul este pomenit în a treia zi a Naşterii Domnului. Foarte mulţi români ortodocși și greco-catolici îşi serbează pe 27 decembrie ziua onomostica.
Cei care se numesc Ştefan, Ştefania, Ştefana, Fane, Fănel sunt sunaţi în această zi pentru a li se ura sănătate şi toate cele bune.
Despre Sfântul Ştefan
Numele acestui sfânt provine din grecescul „stephanos” şi semnifică „ghirlandă” sau „cunună”. În icoanele ortodoxe este reprezentat ca un tânăr chipeş.
Se spune despre Sfântul Ştefan că avea un suflet de aur şi înţelegea foarte bine ce se întâmpla în sufletul oamenilor. Mulţi români se roagă la acesta, deoarece se spune că este ocrotitorul celor bolnavi dar şi al celor nedreptăţiţişi al văduvelor
Se spune despre Sfântul Ştefan că avea un suflet de aur şi înţelegea foarte bine ce se întâmpla în sufletul oamenilor. Mulţi români se roagă la acesta, deoarece se spune că este ocrotitorul celor bolnavi dar şi al celor nedreptăţiţişi al văduvelor.
Sfântul Ștefan sau Stephanus (n. 1 – d. 35) după Noul Testament a fost diacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin, condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim.
Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.
Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu.
Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a fost dus în afara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus.
Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.
Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Creştinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni îl sărbătoresc pe 26 decembrie.