Lt. col. dr. Mirabela Colac: „Am ales ATI pentru că acolo fiecare secundă e o luptă pentru viață. Dar acasă sunt doar mama unei fetițe”

De la medicina de familie la vocația ATI

În 2007, la absolvirea Institutului Medico-Militar, opțiunile erau limitate, iar concurența acerbă. La același punctaj care în civil deschidea orice ușă, în armată drumul ducea adesea spre medicina de familie. Dar Mirabela Colac a ales să lupte pentru ceea ce simțea că i se potrivește:

„În facultate am simțit un amestec de curiozitate, atracție, respect și fascinație față de această specialitate. Am simțit că mi se potrivește și simt în continuare că nu aș putea face altceva. În același timp, specialitatea ATI se potrivește foarte bine cu profilul unui medic militar. Este specialitatea cea mai apropiată de Medicina Operațională.

Ești mereu în prima linie a situațiilor critice. Există compatibilitate în structurile militare internaționale. Valori precum disciplina, responsabilitatea pentru viața altora, reacție rapidă sub presiune sunt reflectate perfect de mediul militar și de specialitatea ATI” – lt. col. dr. Mirabela Colac.

Când secundele decid totul

În ATI nu există timp de ezitare. Mintea se antrenează ani de zile să rămână analitică și cu un pas înainte, precizează Mirabela Colac.

„Prin ani (și nopți) de studiu și pregătire, exersarea repetată a manevrelor specifice. Reacțiile noastre devin automatizate; recunoaștem rapid semnele de deteriorare și știm ce trebuie făcut. În același timp mintea rămâne permanent analitică și mereu cu un pas înainte: anticipezi posibile incidente/complicații și pregătești soluții înainte ca acestea să devină urgente”, ne spune dr. Mirabela Colac.

Diferența de disciplină în Spitalul Militar

Medicina rămâne aceeași, dar pregătirea militară adaugă un strat suplimentar de rigoare. Există o formă de medicină invizibilă pentru public, dar fundamentală pentru viață.

ATI este o specialitate complexă, care reunește Anestezia și Terapia Intensivă. Două domenii care, în unele sisteme medicale, sunt separate. De la siguranta pacientului în sala de operație, până la managemetul pacienților critici. Acesta specialitate acopera un spectru larg de responsabilitate medicală, precizează dr. Mirabela Colac.

„Medicii ATI, de obicei, nu caută lumina reflectoarelor. Dar, într-o situație critică, toată lumea se uită spre ei. Pentru că sunt cei care știu ce trebuie făcut în următoarele secunde! Pentru cine privește din exterior, chirurgul este personajul principal. Dar medicul ATI controlează lucruri fundamentale. În blocul operator, în timpul unei intervenții chirurgicale, medicul chirurg operează anatomia. Medicul anestezist controlează fiziologia. În Terapie Intensiva sunt tratate disfuncțiile/insuficiențele tuturor organelor și sistemelor, folosind știinta și tehnologia. Totul pentru a susține sau chiar a înlocui temporar anumite funcții vitale ale organismului.

Pentru medicii ATI, capacitatea de a lua decizii rapide se construieste în timp: prin ani ( si nopti) de studiu și pregătire, exersarea repetată a manevrelor specifice. Prin acestă formare continua și prin responsabilitatea pe care o presupune fiecare pacient critic, reacțiile noastre devin automatizate. Recunoaștem rapid semnele de deteriorare și știm ce trebuie făcut . În același timp, mintea rămane permanent anlitică și mereu cu un pas inainte: anticipezi posibile incidente/ complicatii si pregatesti solutii inainte ca acestea sa devina urgente”.

Lecția dură din Kabul

În 2016, în Teatrul de Operații din Afganistan, a învățat fragilitatea vieții:

„Când trauma este produsă de război, medicina se practică într-un ritm extrem. Fiecare secundă contează, iar echipa lucrează concentrata pe un singur obiectiv – să câștige timp pentru viață. Uneori reusești. Alteori nu …

Am conștientizat cât de fragilă este existența și cât de repede se poate schimba totul. Reperele vieții de zi cu zi  considerate normale – firești – liniștea, siguranța, familia, faptul că ne întoarcem acasă de la serviciu -sunt, de fapt, un privilegiu. După astfel de experiențe, pacea nu este doar o stare politică, devine o valoare de neprețuit!”, își amintește lt. col. dr. Mirabela Colac.

Alabama – schimb de expertiză în plină pandemie

Experiența din SUA a fost una de cooperare reală:

„Am ajuns in Alabama intr-un moment in care se știa foarte puțin despre COVID 19. Misiunea a fost , in esență, un schimb de experienta si informatii cu partenerii americani : am discutat cazuri, protocoale, strategii terapeutice si de management al complicatiilor intr-o perioada în care totul se învăța aproape în timp real.

Expertiza medicilor români a fost primitaă cu deschidere si respect, într-un spirit real de cooperare profesională. Pentru noi, experiența a consolidat ideea că interoperabilitateași cooperarea profesională sunt esențiale în fata unor crize majore, iar lecțiile învățate împreună pot amplifica capacitatea sistemelor medicale de a răspunde eficient”.

Momentele în care lupta pare pierdută

Niciun medic nu este imun la astfel de momente:

„Cred că nu există medic care să nu poată fi surprins sau copleșit uneori… oricât de experimentat, pregătit sau «automatizat» devine comportamentul în situații critice, există mereu cazuri care ies din tipare.

Aceste momente nu reflectă slăbiciune, ci complexitatea profundă a medicinei și limitele inerente ale ființei umane.

Întrebarea nu este dacă vei fi surprins, ci cum alegi să răspunzi. Au existat și pentru mine momente în care am simțit că lupta cu timpul este pierdută și că, în ciuda tuturor eforturilor, nu poți schimba finalul (astfel de momente fac parte din realitatea acestei specialități). Puterea de a continua se construiește, nu o găsești ca pe ceva fix, ci trebuie să o refaci, uneori din bucăți foarte mici.

Nu continui pentru că e ușor, ci pentru că ai ales să rămâi. Ca medici avem capacitatea de a funcționa chiar și atunci când, emoțional, nu suntem în echilibru – fie sub impactul unui caz cu evoluție nefavorabilă, fie al unei provocări personale.

În primul rând, responsabilitatea față de următorul pacient – din sala de operație sau din terapie intensivă – te obligă să fii prezent. Partea frumoasă este că, în ATI, nu continui singur: actul medical este profund dependent de echipă. Este acel sprijin discret, acea coordonare aproape instinctivă prin care întregul ansamblu funcționează ca un mecanism unitar”.

Femeia în uniformă – muncă dublă pentru respect

Dnă. lt. col. dr. Mirabela Colac, sunteți într-o lume care, istoric, a fost dominată de bărbați. Ați simțit vreodată că trebuie să munciți „dublu” pentru a vă câștiga respectul în fața gradelor și a responsabilităților?

„Da, cred că multe femei din profesii tradițional dominate de bărbați au simțit, la un moment dat, că trebuie să muncească mai mult pentru a câștiga același nivel de încredere și respect. Probabil și eu am trăit acest lucru – mai ales în anumite contexte din România.

În exercițiile și misiunile internaționale experiența a fost diferită: am simțit că sunt evaluată prin ceea ce sunt ca profesionist și acest lucru a fost extrem de motivant. Fiecare experiență te cizelează și îți rafinează modul de a gândi și a acționa. Astfel am învățat că adevărata valoare profesională nu vine din validare externă, ci din competență, consecvență și modul în care îți faci meseria zi de zi”.

Când uniforma rămâne la ușă

 ATI este o specialitate care te consumă fizic și psihic. Cum reușiți să „lăsați uniforma la ușă” când ajungeți acasă, la fetița dumneavoastră de 8 ani?

„Adevărul este că nu reușesc întotdeauna. Sunt zile în care anumite cazuri rămân cu tine și după ce ai plecat de la spital – toți medicii trăiesc asta. Pentru mine a devenit un exercițiu conștient, cât și o formă de responsabilitate față de copilul meu, să învăț să fac o delimitare între cele două roluri. Cred că nu este despre a fi perfect echilibrat, ci despre a învăța să fii prezent acolo unde ești. Copiii au nevoie de prezența noastră reală, de conectare, răbdare, atenție, liniște. În același timp, ei îți oferă energie, echilibru și sens”, mărturisește Mirabela Colac. 

Disciplina pe care o insuflă fetiței sale

Cum îi explicați unei fetițe de 8 ani ce face mama ei la spital și cum îi insuflați disciplina de care dați dovadă?

„Ea știe deja că la spital am grijă de oameni bolnavi și încercăm, ca echipă, să îi ajutăm să se facă bine. Nu intru în detalii dificile, dar încerc să îi transmit sensul a ceea ce fac. A înțeles, de asemenea, că acest lucru înseamnă să fiu la spital și noaptea.

Cred că este important de spus că toate mamele care lucrează în spital – care fac gărzi, ture de noapte – nu pot fi mereu lângă copiii lor. Cu toate acestea, copiii au o capacitate extraordinară de a înțelege, atunci când simt sinceritate și echilibru.

În ceea ce privește disciplina, cred că ea nu se insuflă doar prin cuvinte, ci se construiește printr-un echilibru între fermitate și blândețe și, mai ales, prin exemplu personal. Încerc să nu mă limitez la a-i spune ce să facă și să o ajut să înțeleagă consecințele propriilor acțiuni. Prin dialog și ghidare o încurajez să ajungă singură la concluzii, deoarece astfel învățarea devine durabilă.

Sportul – supapa de siguranță

Știm că sunteți o adeptă a stilului de viață sănătos și a sportului. Este mișcarea „supapa” de siguranță care vă ajutați să gestionați stresul din sala de reanimare?

„Da, mișcarea reprezintă, într-adevăr, una dintre formele prin care îmi gestionez stresul. Este esențial să ai mecanisme sănătoase de echilibrare. Sportul mă ajută nu doar fizic, ci și mental – îmi oferă claritate, mă ajută să mă detașez și să revin cu o capacitate mai bună de concentrare.

Îl privesc ca pe o formă de disciplină personală și igienă mentală, necesare pentru a putea susține, pe termen lung, ritmul și responsabilitatea acestei meserii”, este convinsă Mirabela Colac.

Din perspectiva unui medic care vede cazuri grave, care este cel mai simplu dar vital obicei pe care ar trebui să îl adoptăm pentru a nu ajunge niciodată pe patul de la Terapie Intensivă?

„Dacă ar fi să ofer un sfat simplu, dar esențial, ar fi acesta: prevenția activă – să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră prin lucruri mici, făcute constant. Brașovul ne oferă ceva ce nu toate orașele au: natură, munte, aer curat – oportunități reale de mișcare care ar trebui valorificate cât mai des.

Mișcarea, alimentația echilibrată, controalele medicale periodice, balanța între muncă și odihnă, bucuria lucrurilor simple sunt esențiale nu doar pentru prevenția bolilor cronice, ci și pentru a ne păstra autonomia și calitatea vieții la vârste înaintate.

Din păcate, vedem zilnic pacienți care nu se mai pot mișca tocmai pentru că sunt bolnavi. Astfel se creează un cerc vicios: reduci mișcarea pentru că ești bolnav, iar această limitare agravează degradarea. De aceea este important să nu privim sportul și alimentația sănătoasă ca pe o corvoadă, ci ca pe o formă de grijă și respect față de propria persoană. Ceea ce facem astăzi se reflectă peste ani. Nu există garanții absolute, dar avem responsabilitatea de a face ceea ce ține de noi”, ne sfătuiește dr. Mirabela Colac.

Dacă ar lua-o de la capăt…

„Este o întrebare pe care mi-am adresat-o și eu, de-a lungul acestui parcurs. Da, aș alege același drum, fără ezitare. ATI este o specialitate exigentă, dinamică și provocatoare, poate cea mai complexă și stimulantă intelectual, dar, dincolo de rigoare și tehnică, este profund umană.

Ca medic militar ATI te afli alături de pacient în momentele critice, unde contează nu numai decizia medicală, cât și prezența, echilibrul și capacitatea de a susține. Medicii din specialitatea ATI reprezintă un reper în menținerea siguranței actului medical la nivelul întregului spital. Este un drum dificil, dar este drumul care m-a construit și în care regăsesc, în fiecare zi, sensul a ceea ce fac”, ne spune dr. Mirabela Colac.

Un gând de la Mirabela Colac pentru tinerele fete care visează la uniformă

Ce le spuneți tinerelor fete care privesc cu admirație către uniforma militară și halatul alb, dar se tem de rigoarea acestui drum?

„Este firesc să existe teamă, pentru că este o profesie care cere mult – rigoare, pregătire, disciplină,  reziliență, sacrificii, responsabilitate. Important este ca fiecare să aleagă un drum care i se potrivește. Trăim într-o perioadă în care există multe opțiuni mai ușoare sau mai flexibile și acest lucru este în regulă.

Dar profesia de medic militar nu este despre confort, este despre structură, asumare și dorința de a fi prezent acolo unde este nevoie de tine. Este o profesie care oferă experiențe profesionale și umane extraordinare! Pentru tinerele care nu caută doar un job, ci și un sens al serviciului, medicina militară poate deveni un drum cu adevărat valoros”.

În luna femeii, Mirabela Colac ne amintește că adevărata forță nu este lipsa fricii, ci capacitatea de a continua – cu disciplină, cu echipă, cu iubire față de cei mici și față de viață. Chiar și atunci când lupta pare pierdută.