Miercurea Mare este a treia zi din Săptămâna Patimilor. În această zi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apostoli, L-a vândut pe Iisus Hristos fariseilor pentru 30 de dinari de argint. Deoarece este o zi cu o puternică încărcătură simbolică, Miercurea a devenit zi permanentă de post.
În Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor s-a făcut pomenirea femeii celei păcătoase şi a avut loc vânzarea lui Iisus Hristos de către Iuda.
Vânzarea facută de Iuda a făcut ca, mai târziu, Sfânta Tradiţie a Bisericii să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post. Ziua în care Iisus a fost răstignit. Miercurea și vinerea sunt cele două zile ale săptâmanii în care creştinii trebuie sa postească de-a lungul întregului an. (conform crestinortodox.ro).
Miercuri, în cea de-a treia zi din Săptămâna Patimilor, în biserici continuă Deniile. Sunt slujbe prin care credincioşii îl „petrec“ pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
În această zi se oficiază slujba de Sfântul Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. În rugăciunile rostite acum se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, al Sfintei Cruci, al Sfinţilor şi îngerilor pentru însănătoşirea celor bolnavi
Tradiții în Miercurea Mare
Potrivit tradiţiei populare, credincioşii care ţin post negru în Miercurea Mare vor fi protejaţi de boli pe parcursul anului.
Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă. Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele.
În această zi, în mediul rural se păstrează interdicţia ca femeile să mai toarcă. Din vremuri îndepărtate, se crede că torsul în Sfânta zi de Miercurea Mare poate să „întoarcă” minţile celor care practică această îndeletnicire.
Cu colindul prin sat, la gospodari
De asemenea, se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi ca cenuşa din sobe să fie aruncată în Miercurea Mare peste straturile din grădină. Bătrânii satelor spun că, în Miercurea Mare, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.
În unele zone ale ţării, copiii mergeau cu colindul prin sat. Le urau gospodarilor să petreacă sărbătorile pascale cu bucurii şi sănătate. Colindătorii primeau în dar ouă, care vor fi înroşite de Paşte.