Criza sângelui din spitalele româneşti poate fi ocolită cu ajutorul unei şpăgi de câteva sute de lei.
Cu aceşti bani poţi cumpăra fie câteva unităţi pentru un anume pacient, fie o poziţie mult mai bună pe lista de aşteptare cu persoanele care au nevoie urgentă de sânge.
Nu trece o săptămână fără să aflăm noi informaţii despre criza de sânge din spitale: medicii apelează la rudele pacientului pentru donare, operaţii importante sunt amânate pentru că nu există suficiente unităţi la centrele de transfuzii, se fac apeluri disperate către donatori.
Ministerul Sănătăţii spune că o explicaţie pentru această situaţie o reprezintă faptul că doar 1% din populaţia României donează sânge, iar stocurile existente acoperă doar jumătate din necesar. Lucrurile sunt mai complicate în cazul în care bolnavul are o grupă de sânge rară. Pentru mulţi dintre aceştia, ultima soluţie pentru a obţine o unitate de sânge, este aceea de a oferi şpagă cadrelor medicale de la centrele de transfuzii.
Această realitate a fost confirmată reporterilor incognito ai României libere la Braşov. Cu numai 300 de lei, în doar zece minute, au reuşit să convingă un medic de la Centrul de Transfuzii Braşov să încalce regulile şi să falsifice date oficiale din registrul judeţean al donatorilor. În urma acestei decizii a cadrului medical – incorectă faţă de ceilalţi pacienţi şi neetică faţă de actul medical în sine – , pacientul a fost trecut în vârful listei de aşteptare a persoanelor care au nevoie de sânge.
Altfel spus, s-a dat şpagă pentru ca pacientul să primească câteva unităţi de sânge dintr-o grupă rară înaintea altor pacienţi care erau mult mai îndreptăţiţi să îl primească după normele interne ale spitalului. De asemenea, există o vădită lipsă de comunicare între cele două spitale din oraş. La Spitalul Judeţean, unde era internat pacientul pentru care s-a făcut demersul, li s-a spus că acesta nu este într-o situaţie bună deoarece aşteaptă de zece zile să primească sânge de la centrul de transfuzii.
Pe de altă parte, după ce a primit şpaga, medicul de la centrul de transfuzii s-a arătat indignat de faptul că Spitalul Judeţean nu a cerut respectiva grupă de sânge deoarece „am tot avut în ultimele zece zile”. O lipsă de comunicare între spitale care, la acest nivel, poate fi sinonimă cu o dramă.
Primul pas pentru a verifica cum funcţionează sistemul a fost identificarea unui pacient dintr-un spital, în numele căruia să se poată cere ulterior sânge de la centrul de transfuzii. S-a mers la Spitalul Judeţean şi s-a spus că se dorește donarea de sânge pentru un pacient aflat în nevoie. Medicii au fost fericiţi să audă acest lucru şi au oferit datele de identificare ale unui pacient care săfie ajutt. Asta chiar dacă posibilitatea de a avea o grupă de sânge compatibilă era foarte redusă.
Dimineaţa la Spitalul Judeţean Braşov:
- Reporter: Vrem să donăm sânge la Centrul de hematologie. Ne trebuie numele unui pacient pentru care să donăm. Aşa o să ştim ce se întâmplă cu sângele.
- Doctorul caută în sertar şi ne scrie numele unui pacient pe o foaie de hârtie.
- Doctor: Acesta este un pacient care nu a primit sânge de zece zile. Are grupa B negativ, dar nu are importanţă dacă dumneavoastră nu aveţi grupa aceasta. Dacă ziceţi că veniţi să donaţi în numele lui faceţi o faptă bună.
Declaraţia medicului poate părea puţin ciudată, dar ar trebui înţeleasă în contextul în care un pacient urcă pe lista de aşteptare pentru a primi sânge dintr-o grupă rară dacă aduce cât mai mulţi donatori (indiferent de grupa de sânge a acestuia).
Cu numele pacientului, s-a plecat la Centrul de hematologie din Braşov. Portarul i-a îndrumat spre camera asistentelor. I se explică unei asistente că este nevoie de o unitate de sânge care nu se găseşte la Spitalul Judeţean pentru un prieten care are nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă.
- Asistentă: Biletul cu numele pacientului îl aveţi de la spital? Aţi venit să donaţi pentru dânsul?
- Reporter: Am fi vrut, dar ni s-a spus că nu putem pentru că suntem răciţi.
- Asistentă (mirată): Mie nu mi se cere sângele nominal. Mi se cere doar ce au ei nevoie.
- Reporter: Poate ne puteţi ajuta cumva.
În acel moment i s-a înmânat suma de 300 de lei. Asistenta i-a refuzat însă categoric: „Nu, Doamne fereşte! Luaţi-i înapoi.” În faţa insistenţelor de fi îndrumaţi spre altcineva care „poate ajuta“, asistenta a zis: „vă duc la doamna doctor. Poate vă ajută ea”. (există și VIDEO pe România Liberă)
Apropos!, cât mai este șpaga prin spitale???