Inteligența nu este o destinație, ci o călătorie care începe din primele zile de viață. În cadrul emisiunii Culisele Zilei, Sebastian Dan o găzduiește pe doamna conf. univ. dr. Otilia Todor , expertul care aduce în prim-plan Metoda Feuerstein în România.
Ce înseamnă Metoda Feuerstein? Explicația invitatei
Metoda Feuerstein, creată de profesorul Reuven Feuerstein (propus pentru Premiul Nobel), se bazează pe două teorii fundamentale:
„Metoda Feuerstein este un instrument care este bazat pe foarte multe cercetări științifice și are la bază două teorii fundamentale […] Teoria Modificabilității Structurii Cognitive. Mai specific, profesorul Feuerstein a spus în cuvinte simple încă de acum 70 de ani că inteligența se poate dezvolta pe tot parcursul vieții și că omul poate învăța lucruri noi toată viața lui. Ceea ce a spus a fost că Nu există vârstă critică, dar există vârstă optimă, adică putem să ne atingem potențialul și putem să ne dezvoltăm cât mai complex dacă în primii ani de viață copilul este angajat în acțiuni de învățare.”
Cealaltă teorie subliniază neuroplasticitatea și învățarea mediată:
„A doua teorie vorbește de neuroplasticitate și de faptul că noi putem îmbunătăți activitatea creierului și a funcțiilor cognitive […] Dar cea de-a doua teorie este teoria învățării mediate, așa este cunoscută în literatura de specialitate.”
Scopul? Să transformi copilul dintr-un recipient pasiv într-un generator activ de soluții.
„Cum să-l transformăm dintr-un recipient în care transmitem informație […] într-un generator de informații.”
Cum aplică părinții Metoda Feuerstein acasă? Sfaturi practice din emisiune
Dr. Otilia Todor subliniază că părinții trebuie să modeleze creierul copilului înainte de a-l „repara”:
„Foarte simplu. În primul rând, trebuie să modeleze și ne dorim să modelăm creierul înainte de a-l repara.”
Când copilul întâmpină dificultăți, nu oferi soluția imediat:
„Atunci când copilul se duce către el și spune cum aș putea să fac asta […] Părintele să aibă puterea […] să facă un pas în spate și să spună, lasă-mă un pic să mă gândesc și îți răspund, dar tu cum ai face asta? Hai să vedem!”
Greșeala devine oportunitate de învățare:
„Din greșeală înveți. Dar cu ce condiție înveți din greșală? Dacă o înțelegi și o analizezi. […] Nu ne grăbim să ștergem. Noi trebuie să […] cea mai mare parte din exercițiu o să vezi că este corect realizată. Haideți să vedem unde am putea schimba ceva.”
„Nu e rușine să greșești atât timp cât ai făcut tot ce ține de tine să nu greșești. […] Se întâmplă cu greșeala atunci când o găsești tu. O modific. Ce se întâmplă cu greșala atunci când o găsește altcineva. O corectează și mă sancționează.”
Dezvoltarea sentimentului de competență este esențială:
„Sentimentul de competență este foarte diferit de competența în sine. […] Cum dezvoltăm acel sentiment de competență? Punând copilul, sprijinindu-l și angajându-l în niște acțiuni pe care să le ducă la bun sfârșit, cu succes. Când el cu puțin ghidaj și îndrumare a trăit succesul repetat […] În interior crește sentimentul de competență, încrederea în el, motivația de a încerca ceva nou.”
Rolul părintelui: lider, nu prieten
Invitata atrage atenția asupra poziționării corecte:
„Eu nu sunt niciodată prietenul copilului meu. Este o poziționare greșită. Părintele nu are cum să fie prietenul copilului pentru că prietenia este o relație pe orizontală. Iar părintele, în raport cu copilul, are un raport hierarhic. […] Dar eu pot avea cea mai bună relație securizantă, de încredere, cu copilul meu.”
„Transmite generației următoare tot ceea ce eu am înțeles și am învățat despre această lume, fără a-l condiționa să trăiască la fel ca mine. […] Caut-o pe-a ta, dar vreau să o văd, vreau să-mi argumentezi deciziile pe care le iei.”
Echilibrul între limite și libertate
Nu extreme, ci calea de mijloc:
„E bine să facem câte puțin din amândouă. […] Părinții trebuie să se comporte ca niște lideri și să înțeleagă că sunt responsabili de tot ce se întâmplă cu copiii lor […] Copilul are nevoie să aibă reguli, are nevoie să aibă limite, are nevoie să fie scos din zona de confort, însă într-un mod blând și suportiv.”
Metoda Feuerstein este eficientă pentru copii tipici sau cu dificultăți (ADHD, autism etc.). Părinții sunt cheie, dar nu trebuie să se teamă de psihologi:
„Să meargă către specialiști și împreună cu ei să facă echipă, să nu se sperie de psihologi. Psihologii nu fac altceva decât să fie, poate, asistenții lor, asistenții părinților și împreună să găsească calea de mijloc.”