Îmi este greu să scriu despre un artist sensibil si bun la suflet cum rar mi-a fost să cunosc.
Aseară, în timp ce mă aflam la un concert am primit un mesaj de la o prietenă ce anunța plecarea la Domnul a d-nei Valeria Petriu, artistă brașoveancă, iconar de a treia generație, cum, cu mândrie spunea la expozițiile domniei sale și de atâtea ori când ne vedeam.
Pe doamna Valeria Petriu am cunoscut-o acum mai bine de 15 ani la un vernisaj, dar și la Muzeul ”Casa Mureșenilor”, unde deseori venea la vernisaje, lansări de carte sau alte acțiuni ale muzeului. Am povestit deseori cu ”doamna cu icoane sfinte”, cum o numeau oamenii, publicul larg. Doamna Valeria Petriu a călătorit mult, mi-a relatat despre Țara Sfântă, despre vizitele din Grecia, dar și din alte părți ale lumii vizitate de domnia sa. Mă voi întoarece la icoanele extraodinare pictate cu măiestrie de acest artist cunoscut mai mult brșovenilor după anul 1990. Prin anul 2003 am fost la o ultimă expoziție a domnieie sale din acea perioadă- la o galerie de artă pierdută a Brașovului, pe strada Mureșenilor, astăzi este o librărie, bine că nu au făcut cărciumă, că astea au cel mai mare succes.
Am fost atunci cu grupul de colindători constituiți în formația ”Obârșia”, de la Blaj. Dintre ei, Mihai Tarko, el însuși iconar, s-a bucurat, alături de noi, de expoziția Valeriei Petriu. Nu pot uita emoția și bucuria iconarei Valeria Petriu la colindele de pe Târnave, cântate de băieții de la Blaj.
De atunci și până de curând Valeria Petriu a mai avut expoziții, amintesc aici și participările la Târgul de Carte și Muzică, organizat de Asociația Libris, expoziții în țară și în străinătate, icoanele pictate de Valeria Petriu fiind adimarate și uneori cumpărate de publicul vizitator.
De multe ori am vorbit despre stilul și influența pe care o are Valeria Petriu în icoanele sale, de la canoanele bizantine, până la influnețe ale stilului șcheian, dar și din alte școli de icoane ale Transilvaniei.
Știam încă din anii facultății, vizitând mănăstiri și biserici, vorbind cu iconari, că pictorul de icoane ține post, pentru a avea o stare spirituală anume, înainte de a picta pe sfinți si pe Dumnezeu, dar Valeria Petriu avea mai mult de atâta. Avea o sensibilitate și blândețe aparte, atât în privire, în ochii ei tulburători de sinceri și curați, cât și în vorbă și faptă, cum se zice.
Am acasă două cadouri de suflet ale Valeriei Petriu, două icoane primite cadou atunci când s-au născut copiii mei, o reprezentare a Maicii Domnului, cum rar am întâlnit în iconografia de după 1989, ele vor rămâne mereu un dar de suflet și o reprezentare a divinității, specifică caselor românești.
Măine, familia și pritenii își vor lua rămas bun de la doamna icoanelor brașovene, de la o biseircă aparte, ce -a din Dârste, cu picturi murale de o frumusețe aparte. De mâine, Brașovul este mai sărac cu un artist de suflet, care se va duce la Domnul și la sfinți, cei pe care i-a pictat cu atâta măiestrie Valeria Petriu. Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Prof. Ovidiu Savu