Iată un interviu dat de braşoveanul Marius Oprea Jurnalului Naţional, după lansarea cărţii de luni.
Jurnalul Naţional: Sunteţi printre puţinii scriitori – poate singurul – al cărui volum a fost cumpărat cu duba…vă aşteptaţi la aşa ceva?
● Marius Oprea: Într-un fel, da. Cunoşteam miza acestei cărţi, ştiam foarte bine ce am scris în ea şi momentul este potrivit pentru lansarea acestei cărţi. Am întârziat cu publicarea şi lansarea ei ani buni de zile, pentru a nu fi acuzat că fac campanie electorală pentru un partid sau altul. Cartea asta nu este o carte pentru o campanie electorală. E o carte despre un om în legătură cu care trebuie să decidem: e bun sau nu să ne fie preşedinte. Noi nu votăm acum politic, nu alegem între Crin Antonescu şi fostul preşedinte Băsescu. Votăm dacă vrem sau nu să mai fim conduşi de Băsescu sau nu. Această carte implică punctul meu de vedere, în mod direct, în legătură cu persoană. Şi nu una oarecare, ci preşedintele ţării. Îmi menţin părerea faţă de el şi cred că nu trebuie să ne mai conducă. Este punctul meu de vedere.
● Înţeleg acum că avem de-a face cu o „literatură de sertar”…
● Am refuzat să public în ciuda ofertelor, nu din teamă. Dacă mi-ar fi fost teamă, nu o publicam acum. Dacă vreţi, cartea mea este o carte manifest. Am dreptul la o opinie, garantat de Constituţie. Şi asta am făcut.
● Sunteţi istoric. Şi asta ar presupune ca nimic să nu vă mai mire. Totuşi, în cursul documentării volumului, v-a surprins o anume situaţie sau un fapt?
● Da. Am fost şocat în momentul în care am citit un mai vechi interviu date de Maria Băsescu în care povestea cum fiica sa cea mică, actualul europarlamentar EBA, o izbea de perete, iar actualul preşedinte râdea. În ceea ce priveşte viaţa intimă, în general nu am insistat în carte asupra lor. Dar aceasta era o informaţie publică. Nu am căutat-o eu, pentru că nu sunt ziarist la un tabloid. Am folosit tot ceea ce înseamnă informaţie cu caracter public, le-am pus cap la cap.
În mod paradoxal m-am aflat printre cei care l-au apărat pe Traian Băsescu în momentul în care a fost acuzat de vânzarea flotei. Asta pentru că nu existau dovezile necesare. Între timp, am aflat cum s-a petrecut totul. Vestitul Şogun Bogdan Marinescu, care a fost subalternul lui, a fost băgat în faţă în această afacere. Nu numai că l-a băgat în faţă dar până şi locuinţa de serviciu pe care el, Băsescu, o ocupase la Bucureşti i-a dat-o lui, Şogunului. Care Şogun e de fapt Acarul Păun. Domnul Băsescu este cel mai mare inventator al Acarilor Păun din România. L-a făcut pe Boc Acar Păun. De câţi alţii nu şi-a bătut joc pe parcursul carierei politice. Nu l-a dat jos pe Roman? Nu a plâns pe umărul lui Stolojan? Ori asemenea om este mai rău decât securiştii. Ştiţi de ce? Pentru că securiştii calcă pe cadavre, el calcă peste oameni vii. Nu a avut nici cel mai mic dubiu în momentul în care a hotărât că femeile în ţara asta nasc prea mulţi copii. Că pensionarii câştigă prea mulţi bani. Sau că pensiile speciale trebuie hăcuite.
Un personaj care este capabil numai de răutate şi răzbunare, nu cred că trebuie să ne fie preşedinte. Spuneţi-mi mie un mesaj pozitiv lansat de preşedintele Băsescu, în afară de acel vestit „Să trăiţi bine!” din campanie? Mai există altul? Nu! Întotdeauna a fost numai ură. „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”!
● Marea majoritate a cărţilor dvs au în centrul atenţiei instituţia Securităţii. ” O istorie a securităţii în documente”, „Serviciul de cadre al PCR ca Poliţie politică”, „Moştenitorii Securităţii”, „Bastionul cruzimii: o istorie a Securităţii”. Volumul prezent este o continuare logică al primelor?
● Este dacă vreţi volumul doi din „Moştenitorii Securităţii”. Cel mai important moştenitor al Securităţii în momentul de faţă este Traian Băsescu. Prin puterea pe care încearcă să şi-o susţină cu ajutorul serviciilor. Nicolae Ceauşescu a făcut aşa ceva, dar, în opinia mea cu măsură. Deja din ‘88, nu mai avea încredere în securitate. Traian Băsescu nu are încredere decât în aceste structuri. Cred că problema fundamentală a lui Traian Băsescu este că şi-a crescut creierul din adolescenţă sub caschetă militară. Iar aşa ceva nu se poate schimba. Când eşti într-o familie în care tata e militar, tu devii în adolescenţă militar şi nu poţi gândi decât în acest şablon, militar. Ori iată, într-un mod paradoxal, aveam acum un ex preşedinte care vorbeşte de lovitură de stat împotriva democraţiei. Este un paradox fantastic pe care în toată istoria nu l-am întâlnit. Cum poţi să spui tu că s-a dat o lovitură de stat? Vedeţi oameni cu tancuri pe străzi. Nu e nimic violent. Iar dacă un Parlament dă o lovitură de stat… eu nu am pomenit aşa ceva. Lovitură de stat presupune o mână militară.
În continuare după părerea mea Băsescu stăpâneşte serviciile. Dar nu în totalitate, Cred că şi ei s-au săturat să asculte telefoane şi să folosească ceea ce ar fi de folos pentru securitatea naţională în adevărat sens al cuvântului în scop politic. Vedeţi, Băsescu a trăit atât de mult printre securişti încât el confundă regimul cu sine. Regimul sunt eu. Regele sunt eu, nu? Despre asta e vorba: cine este împotriva mea este împotriva democraţiei. O logică simplistă şi de doi bani. Orice istoric cinstit poate să o demanteleze. Cei care au fost plătiţi, şi nu sunt puţini, o vor face şi ei, mai devreme sau mai târziu…
● Intelectualii…
● Ceea ce pot să vă spun din acest punct de vedere al trădării intelectualilor este că o asemenea trădare am văzut-o doar în ’46, când Sadoveanu s-a dat cu Petru Groza. Acum văd aceeaşi trădare când alţii, de acelaşi calibru, personalităţi importante ale culturii române, se dau cu cei de la putere pentru că le-a dat „ceva”. Nu înţeleg ceea ce s-a întâmplat cu ei, e problema lor de conştiinţă şi trebuie ca ei să şi-o rezolve. Nu o să găsiţi în România un intelectual, implicat în viaţa politică, de marcă, intelectual care să recunoască faptul că a greşit. Cred că va urma o lungă tăcere în situaţia în care Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte. O lungă linişte de care avem nevoie. Altfel, va urma din nou o bătălie, ineptă, fără argumente, în care vom fi angrenaţi cu toţii.
În situaţia în care Traian Băsescu revine la Cotroceni, votat de cât..5%, ce se va întâmpla cu el în această lipsă de legitimitate? Abia atunci vom intra într-un dezastru total, pentru că preşedintele Băsescu, aşa cum îl ştiu, va porni un război necruţător asupra Parlamentului, a Guvernului. Cred că în situaţia în care duminică Traian Băsescu va reajunge la Cotroceni dolarul va fi la 5.000 şi euro la 7.000. Iar noi vom plăti pentru orgoliul unui om nesăbuit…