Viața asta, care bate filmul sau mai degrabă, teatrul. Și da după o lungă perioadă am fost la teatru, am trăit o clipă de frumos și de poveste. Povestea a fost spusă și jucată frumos cu toată trăirea adevărată a unor mari actori. Dar în sală eram mai mulți oameni maturi, decât tineri sau adolescenți.
Și așa mi-a venit ideea să scriu un pic altfel parafrazând piesa văzută, în care protagoniștii la simțirea mirosului de levănțică, spuneau adevărul.
Deci unde sunt adolescenții, spectatori și ei, până mai ieri alături de noi în sălile de teatru? În clase? Nu prea, căci multe clase au trecut on-line. De ce? Pentru că nu s-au vaccinat? Pentru că nu se fac teste? Pentru că ne este teamă de cele mai mici simptome? Sau poate de toate la un loc?
Testarea este de făcut și de dorit a se face, pentru ca să aflăm cât de multe cazuri sunt cu adevărat, căci adevărul și numai el, riguros și relativ brutal poate să ne ajute să înțelegem pe de o parte mecanismele transmiterii bolii și mai apoi putința și felul nostru de a răspunde la boala numită COVID-19. Testarea în școală, sau la facultate este totodată un fel de a-i proteja pe ceilalți.
Nu școala on-line este răspunsul, nici nu a fost vreodată, ci școala fizică, cu participare activă. Nici noi ca părinți, nici profesorii nu avem voie să renunțăm atât de ușor la școala fizică. Ambele sunt opțiuni reale, valabile, la fel precum este și boala. Și revin la teatru erau prea puțini tineri.
O altă întrebare la care răspunsul a fost trunchiat și el merită să fie întreg, citibil de către toată lumea căci ridică săli în picioare și suscită dezbateri pătimașe. Ce este cu miocardita la tinerii vaccinați? Câte cazuri sunt raportate și cum ne raportăm la ele? Miocardita este o inflamație a mușchiului inimii.
Pre pandemie incidența miocarditei era descrisă în cărțile de Pediatrie și în literatura de specialitate ca fiind de 1.8 la 100000 între anii 2015-2016, la grupa de vârstă 15-18 ani, în vreme ce în populația generală incidența ei era de 0.8 la 100000 de persoane.
Afecțiunea cunoaște un trend descendent odată cu înaintarea în vârstă dar este interesant că bărbații și băieții sunt în principal afectați. Dacă ne uităm la etiologia afecțiunii, cauzele sunt diverse de la cele mai banale virusuri precum adenovirusurile, herpesvirusurile, paraziții, speciile de Candida, li se alătură antibioticele uzuale precum cefalosporinele, diuretice, antidepresive triciclice. Și unele afecțiuni autoimune predispuneau la miocardită, dintre care diabetul, boala inflamatorie intestinală, lupus.
La nivel mondial au fost declarate un număr de 145 de cazuri de miocardită și 138 de cazuri de pericardită la un număr de 177 milioane de doze de vaccin anti COVID-19 administrat poate ar trebui să fim mai prudenți în afirmațiile noastre.
Întreaga lume medicală recomandă atenție și monitorizare continuă după vaccinarea adolescenților dar recomandă vaccinul întrucât adolescenții pot transmite boala, dar pot suferi de sindromul de inflamație multisistemic MIS-C post COVID. Și iar ne jucăm de-a viața ascunselea.
Ce s-a întâmplat cu virusurile și cu bacteriile unde s-au ascuns ele în anul care a trecut? La camerele de urgență din toată lumea este plin, se așteaptă mult, se consultă și mai mult. Istoria medicinii ne-a învățat că atunci când avem o pandemie o perioadă variabilă domină noul agent patogen, agresor, însă mai apoi are loc o revenire, chiar în forță a celorlalți agresori care pentru o singură clipă au fost copleșiți.
Una dintre temerile noastre a fost și aceasta a recrudescenței, virale și bacteriene. În plus în toată această perioadă vaccinările uzuale au fost întârziate, unele chiar uitate, în așa fel încât acum asistăm la aceste evenimente.
Și iar mă joc de-a viața ascunselea. Sunt întrebată adeseori, cine e de vină de boala, de oricare fel ar fi ea boala, copilului? Răspund mereu că virusurile și bacteriile, care sunt transmise de noi toți lor, copiilor noștri, prin picăturile lui Pflügge când vorbim, prin ustensile de bucătărie spălate incorect, prin mâini murdare, prin fructe și legume spălate incorect.
De-a viața ascunselea cu întrebări și răspunsuri. Întrebări întregi cu răspunsuri care nu sunt ascultate, căci nu este așa, nu vrem să ascultăm decât ceea ce ne convine.
Poate că în tumultul și zgomotul caragialesc în care simțim că nimănui nu îi mai pasă de nimeni, să încercăm să ne pese de copii să îi ajutăm să meargă la școală, să facem ce trebuie să nu se închidă școlile și grădinițele, să înțelegem că nimic nu este fără cusur, că totul este perfectibil. Ar trebui să înțelegem că bolile se tratează dar pot fi și prevenite, ar trebui să acceptăm să citim toate, dar toate cuvintele din text.
Și da, viața este complicată, în viață greșim, ne poticnim, cădem, ne ridicăm sau rămânem jos, sperând ca cei ce vin în urma noastră să continue drumul început de noi. Este și acesta un joc nu este așa?
Vă urez o săptămână de joacă fericită, în pauză, la școală.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!