Sere, Colorom, IMC,Măgura, Ţesătura…sunt doar nume pentru cei tineri, dar pentru cei care au lucrat în aceste intreprideri sunt adevărate repere codlene, sunt locurile în care au muncit majoritatea codlenilor, căci străzile erau pline în jurul orelor 15, iar oraşul forfotea de lume dimineaţa când oamenii se îndreptau grăbiţi spre serviciu… Aşteptam cu nerăbdare roşiile de Codlea, învăţătoarea primea buchete de garoafe din producţie autohtonă, bunicile vopseau ouă cu vopseaua de la Colorom, rufele puse la uscat de mama pe balcon se umpleu de picatele colorate, aruncam cu pietre în Vulcanita neagră, seara săream în patul fabricat la Măgura.
Făceam miniexcursii în fabricile din oraş…la ţesătură,în sera cea mare unde rămâneam impresionaţi de plantele exotice. Dacia tatei avea toba de la IMC… Toate acestea au rămas doar amintire, în curs de ruinare, ruine de-a dreptul sau doar urme, un turn rămas de veghe pe câmpul unde-a fost odată Coloromul, ultimele schelete de sere duse şi ele la fier vechi şi-o clădire pe care scrie cu litere scorojite “Sere Codlea”. Industrie mai este în oraşul nostru, locuri de muncă sunt…dar la un nivel prea mic…
Adevăratele repere industriale de altădată ale României, mai precis marile uzine şi combinate industriale, au dispărut. Toţi ştiau de renumitele Florării Codlea, ne numeam Oraşul Florilor, astăzi doar de gripa aviară ce a lovit AviCod acum câţiva ani mai ştiu unii , poate şi de curcanul recent apărut pe piaţa naţională şi de muştarul local… atât… o industrie atât de infloritaore s-a dus pe apă…Vulcanitei, şi asta datorită conceptului de democraţie înţeles greşit la noi în ţară. Privatizări şi manevre care au îmbogăţit pe unii iar pe alţii i-au lăsat doar cu amintirile… Nu vorbim din cărţi,nu spunem poveşti de adormit copii, ci un adevăr crunt pe care-l întâlnim şi-n glasul celor care ne-au vorbit de industria codleana de altădată: “Foarte puţini oameni stăteau în şomaj în Codlea, fiecare avea un loc de muncă şi avea siguranţa zilei de mâine. Acum să furat tot ce se putea fura. Mergeam spre gara în fiecare dimineaţă şi era plin de oameni care veneau de la schimbul trei, ajungeam „obosit” după atâta bună dimineaţa,acum sunt foarte puţini cei care mai vin de la servici. Am avut industrie, am avut sere, tot ce trebuia unui oraş. Dar au fost şi capete „luminate”, care au avut grijă să fure şi să vândă tot în interes personal de parcă ar fi fost moşia masii şi a lui taică-su. Nu au fost întrebaţi de nimeni nimic şi aşa au continuat până azi cu furtul la tot ce se putea fura şi vinde. Aşa a ajuns Codlea să aibă şomeri şi din ce a avut nu mai are nimic. Capetele care ne conduc azi aşa au ajuns să aibă averi colosale şi să nu mai îi intereseze de noi,de cetăţenii acestui oraş. Dar avem şi oameni care au făcut ceva pt oraş, puţini dar îi avem dar lumea nu ştie, sau nu vor să ştie aceste lucruri pt că nu-i mai interesează, au ajuns cu o scârbă şi o lehamite greu de digerat.” (Cocut Daniel) “Amintirile mele se întorc în timp, pe vremea când mama mea lucra la Ţesătoria!! Era o muncă foarte grea , în trei schimburi, dar a reuşit să se pensioneze de acolo!! Când trec prin zona respectivă, mă ia cu fiori !! (deşi nu se mai aude, niciun zgomot, ca altădată !” (R. P.) “Tot ce pot spune despre industria codleana de altă dată se rezuma la ce am trăit din 1974 încoace ca locuitor al Codlei. nu am lucrat în nici una din aceste întreprinderi, dar am făcut practica şcolara la COLOROM, când eram elevă la Liceul de Chimie. Ştiu că serele aveau o producţie record la flori şi legume astfel încât produceau şi pentru export. La magazinele din Codlea găseai la ori ce oră flori de tot felul şi legume proaspete. Întreprinderea Colorom era singură unitate din ţara care exporta coloranţi pentru toate tipurile de materiale inclusiv industria alimentară. Muncitorii erau mulţumiţi cu salariile şi cei tineri cu copii mici primeau o locuinţă de serviciu, contra unei chirii plătibile la salar. În felul acesta avem şi noi un apartament cu trei camere. Binenteles am primit o garsonieră la început, apoi ne-am mutat la două camere căci au venit pe lume gemenii noştri şi înainte de revoluţie cu două luni am primit repartiţia pentru trei camere. Deci statul susţinea familiile care aveau un loc de muncă.La fel şi celelalte întreprinderi Codlene precum Măgura, IMC-ul şi Ţesătura aveau muncitori din codlea şi din împrejurimi, şi producţia de mărfuri era recunoscută pe plan local, naţional şi internaţional. IMC-ul exporta maşini agricole în colaborare cu uzina de tractoare din Braşov. Pe lângă întreprinderile menţionate anterior în Codlea mai aveam crescătoria de păsări şi de porci, FNC-ul pentru fabricarea de nutreţuri combinate şi DGRS-ul care ofereau toate locuri de muncă pentru locuitori din zona noastră.” (Aneta Sabau) “Ce imi aduc eu aminte despre Colorom este ca era una din intreprinderile recunoscute in lume pentru colorant si vopsele de oua. O mare parte din populatia Codlei lucra acolo, printre care si vestitul om de afaceri, dl Nicolae. Despre Sere, ce sa spun doar ca de aici Codlea se numea orasul florilor, erau florarii de la Sere Codlea in toate orasele mari din Romania, si acum se mai vad acolo unde au ramas literele ……pe peretii uitati de vreme. chiar am vazut in Onesti in vara… “ (Catalina Veliscu)