Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România – d.24 ianuarie 1866, Cernăuți, Imperiul Austriac) a fost cărturar, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
S-a născut într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, unde a urmat cursurile unei școli începătoare, Aron Pumnul își continuă studiile la Gimnaziul din Blaj (1836) unde a făcut 5 clase și apoi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul Sfânta Barbara din Viena, pentru a face studii teologice. Pe lângă studiile teologice se ocupă și cu studiul filozofiei, istoriei și filologiei. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la gimnaziul din Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).
Ca participant la Revoluția de la 1848 din Transilvania, a avut un rol important ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie, care a precedat marea Adunare națională din mai, de pe Câmpia Libertății.
Alungat din Transilvania, fuge în Țara Românească, în acel timp ocupată de ruși, apoi, prin Moldova, ajunge la Cernăuți. În 12 februarie 1849 este numit profesor suplinitor de Limba română la Institutul Teologic, ținând gratuit cursuri și la Gimnaziu, până în 1852, când a fost numit profesor definitiv.
A fost primul profesor de Limba română din istoria Liceului din Cernăuți, instituție școlară cu predare în limba germană. Militant important pentru libertățile conaționalilor săi, luptând inclusiv ca jurnalist pentru aceste drepturi, mai ales în perioada în care era redactor la ziarul „Bucovina”. Aron Pumnul a fost adept al etimologismului, în Cernăuți publică în 1850: „Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești”.
A alcătuit prima antologie de literatură română („Lepturariu rumînesc cules de’n scriptori rumîni”, 5 vol., 1862 – 1865), publicată la Viena, fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești. A elaborat și o Gramatică a Limbii române (în Limba germană, tipărită la Viena, în 1864.)
În zilele noastre, casa în care a locuit și unde l-a găzduit pe Mihai Eminescu pe vremea când poetul învăța la liceul din oraș, stă să se prăbușească. Proiectul de reabilitare zace prin sertare de două decenii. De altfel, Bucureștiul pare a fi uitat și de românii din Ucraina, debusolați după ce autoritățile vecine au decis desființarea învățământului în limba maternă.
