Înainte de începerea unui Nou An avem o listă cu ce am vrea să facem în anul ce urmează. Lista cuprinde ce nu am reușit să facem în anul ce a trecut. V-aș propune o listă cu ceea ce am putea face și ne-ar scoate complet din cotidian. Am putea să ne întrebăm dacă în anul care a trecut am făcut tot ceea ce ne-a stat în putință să fie bine?
Oare timpul petrecut în fața ecranelor de orice fel puteam să îl folosim în altfel? Oh cu siguranță, că nu, mi s-ar răspunde. Căci trebuie cumva să fim virtuali, vizibili să ne vedem mereu, mereu. Și totuși se vor gândi alții, poate că am fi putut să facem și altceva. Eu cred însă că…
Poate că am fi putut să mergem cu clasa sau cu grădinița la un film interesant și după la o prăjitură și la o poveste. Poate că, excursiile copiilor noștri cu clasa le-am fi putut pregăti mult mai bine și de ce nu să fi și participat la ele fizic și mental, râzând ascultând și povestind, călătorind cu și alături de copiii noștri.
Poate că am fi putut invita pe copiii noștri la un concert sau la un teatru, să ne fi bucurat împreună de aceste momente.
M-am tot gândit, la câte clipe am pierdut eu însămi, de-a lungul anilor în defavoarea copilului meu și în favoarea unor altor, lucruri mărunte. Poate de aceea scriu aceste rânduri după un an în care am văzut cum războiul de lângă noi nu dă semne să se oprească, cum sute de mii de copii devin refugiați, cum copiii sunt uciși cu sânge rece din motive religioase dar și luați ostatici și îndurând abuzuri greu de crezut în secolul XXI, secolul în care vorbim despre incluziune socială, drepturi și egalitate de șanse. Dar cum pot fi șansele egale când plecăm din start cu handicap.
Cum să facem să nu mai abandoneze copiii școala cum să îi atragem să iubească educația când noi le punem gadgeturi în mâni ca să putem să ne vedem liniștiți de ale noastre? Cum să facem ca înainte să ne plângem de toți și de toate, care fac rău copiilor noștri să ne uităm la noi, părinții lor și să ne întrebăm de ce nu găsim timp un strop de timp de calitate pentru ei. De ce nu apucăm să împărțim o porție de râs cu ei, sau chiar de lacrimi, de ce vrem să fi altfel decât părinți? De ce nu înțelegem că sănătatea înseamnă și prevenție și nu numai medicină de social media? De ce am lăsat să ne domine viețile alte lucruri decât bunul nostru simț de părinți.
Nu am nici o listă pentru Noul An ci doar un gând al unei schimbări adevărate care începe cu mine și cu copilul meu. Și sper din inimă ca copiii să fie cu adevărat fericiți toți, indiferent de culoare, rasă, etnie, căci asta înseamnă incluziune și speranță. Nu vorbe. Bine ai venit 2024!
- Prof. univ. dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
