Cartea „AL V-lea Muschetar” apărută la Editura KronArt Braşov sub semnătura lui Gabriel Stan – grafician, pictor dar şi scriitor de o originalitate rară (a se vedea şi: „În labirintul celor 12 simţuri”, „Caligrafii alchimice”, „Despre semne, vorbe şi cuvinte”, „Idei pentru imposibile poeme”, „Rimphonya”, „Oglinzi secrete” şi „Întoarcerea doctorului Honigberger”) cred că este cea mai izbutită operă literară a Braşovului din anul 2012.
Părerile sunt controversate, dar nu mă interesează. Citind-o şi recitind-o, cu creionul în mână, am simţit că sunt al V-lea muschetar.
Ea este orânduită în şapte cărţi, nu întâmplător, după misterele relevate ale cifrei şapte. ( Şapte zile ale săptămânii, şapte culori ale curcubeului, şapte perioade în tabelul chimic al lui Mendeleev, şapte chei şi note muzicale, şapte păcate capitale, şapte minuni ale Antichităţii, etc.)
Cele şapte cărţi sunt : Cartea ferestrelor – Cartea perspectivei inverse – Cartea orizonturilor – Cartea Sferelor – Cartea ascunsă în cărţi – Cartea visurilor – Cartea Destinelor:
Toate sunt refulări ale adevărului şi priponiri ale libertăţii cu căluşul în gură. În ansamblu lucrarea poate fi un eseu – pamflet spre o lume în care nu mai ştim cine au fost prietenii şi cine ne sunt duşmanii, poate fi un roman kafkian neterminat, pe care autorul ar trebui să-l continue prin cele şapte cărţi, în volumul al II-lea.
Autorul se slujeşte de citate biblice şi de poeme dar mai ales de cele şapte ilustraţii spre a ajuta cititorul să înţeleagă că acele povăţuiri sunt spre a lumina, pentru că nepătrunse şi uneori negre sunt drumurile spre o adevărată lumină pe care minciuna o poate acoperi.
Am crezut uneori că graficianul eclipsează scriitorul, dar m-am înşelat. Am deschis la pagina 77 (Cartea Orizonturilor). Ilustraţia – vechiul cartier Steagu Roşu – în ultimul plan blocul tineretului, în faţă bazinul cu arteziene, în stânga şi în dreapta vechile „bloace” şi vertical un obelisc cu un foişor păzit de zânele care mi-au ocrotit adolescenţa, pe cât de flămândă, pe atât de minunată în visări.
Oricum Gabriel Stan este un scriitor şi când pictează.
Situaţiile poetico – narative, autorul le desfăşoară după retrospectivări şi fapte trăite, care reverberează în prezent şi viitor, tâlcuri poate muribunde.
Aflăm din cele şapte cărţi de încă de câteva crime semnate de comuniştii care au decimat neamul – procesele frontieriştilor…Dar mai recent îmi amintesc de Petre Istrate care a murit într-un balcon, ars împreună cu documentele Despărţământului Astra – Braşov, al cărui secretar era. ( Asociaţiunea Transilvană pentru literatură română şi cultura poporului român, fondată în 1861 la Sibiu). Las comentariile ştiute şi plânse în Serialul Durerii.
Cartea lui Gabriel Stan este o antologie de „situaţii poetice” destul de greu de înţeles, dacă cititorul nu are chemare şi înţelegere istorică. „Situaţia poetică” presupune că în procesul cel mai intim al actului poetic, spontaneitatea şi cultura autorului sunt hotărâtoare. Situaţia poetică nu este un produs sintetic, ci un produs omogen al gândirii poetice active.
Iată de ce voi aprinde nişte lumânări sugerate de autor ca preambul – Lecţii – la cele Şapte cărţi.
Prima lecţie
„Inima ta trebuie să fie tot timpul plină de iubire…
Omul este un ulcior care
trebuie umplut mereu cu
APA VIE.
Apa vie este doar poezia iubirii…
Poezia se găseşte
în cele 7 armonii ale sufletului,
în cele 7 armonii ale spiritului
şi cele 7 armonii ale visului divin”
A doua lecţie
„Ajută-ţi şi protejează-ţi prietenii fără să le
ceri nimic în schimb…niciodată prietenia
nu s-a putut vinde şi nici cumpăra…pentru că
este cel mai spiritual sentiment
prin care ne zeificăm
şi ne salvăm.”
A treia lecţie
„Cultivă-ţi voinţa, dar
odată obţinută, nu o folosi
decât subordonată
voinţei Divine”.
Închei citând din
Lecţia a şasea
„Nu este ciudat că despre prietenie nu există
decât cărţi pentru copii şi doar
Cei trei muşchetari ai lui Alexandre Dumas
roman de ficţiune …
Să fie prietenia o ficţiune ?”
Îl contrazic pe G. Stan – prietenia nu este decât adevărată şi de la Dumnezeu ne este dată, ceea ce înţelegem chiar din cartea sa.
George Puşcariu