Un munte de om, un suflet răvășit. Imaginea fostului fotbalist Gherasim Chioreanu, ajuns la 60 de ani și ceva, e întruchiparea deznădejdii. Privește în gol, își găsește cuvintele cu greu. Pe vremuri îngenunchia apărările adverse, acum viața l-a faultat mișelește, pe la spate. Nimic nu-i mai dureros pentru un părinte decât să-și îngroape copilul!
O familie frumoasă, nenorocită de un ticălos
Necazul l-a lovit în seara zilei de luni, 7 decembrie. Fiica cea mare, Laura, în vârstă de 36 de ani, a fost ucisă prin strangulare de soțul ei, Dorin Giurgiu. Aveau doi băieți: Horea (13 ani) și Ianis (1 an și 4 luni). Crima s-a petrecut într-un apartament, pe strada Berzei din Brașov. Motivul? Nimeni nu-l știe. O familie frumoasă, distrusă de un diavol cu chip de om. „În ziua când a venit nenorocirea peste noi, soția mea a stat până pe la ora 16 acasă la Laura, să aibă grijă de Ianis, ca orice bunică, până când fiica mea s-a întors de la serviciu. În casă era și acest individ. Acum, nici nu știu cum să-l numesc. Chiar îmi spunea nevasta – gândire de mamă: «Mai bine mă omora pe mine, că eram acolo, decât să-i ia viața Laurei». Durerea n-o pot exprima în cuvinte”, povestește fostul jucător al echipelor Tractorul, FCM Brașov și ICIM. Vocea-i sugrumată, ochii-s roșii, înlăcrimați, sufletu-i pustiit.
Bestia a dispărut în noapte
Reluăm discuția, dăm filmul înapoi. „După ce Laura a venit de la muncă, soția a plecat și i-a lăsat acolo, împreună. Horea venise la noi acasă, pe Saturn, de la meditații. Pe la șapte și ceva, taică-su a apărut cu mașina în fața blocului, l-a chemat pe Horea, a coborât și soția, și l-a lăsat acolo pe Ianis. A dispărut brusc, fără vreo explicație, și dus a fost. Ceva nu era în regulă! Atunci, nevastă-mea a presimțit ceva, a luat legătura cu fiica cea mică, Ioana, au mers pe Berzei și au găsit-o pe Laura fără suflare. M-au sunat, l-am luat pe Horea și m-am dus și eu acolo. Nimănui nu-i doresc să-și vadă copilul mort!”, sunt vorbele unui tată distrus.
Rugă pentru Laura
Așadar, după lucrarea-i satanică, bestia s-a făcut nevăzută. „A sugrumat-o cu un cablu, pe la spate, ca un laș. A fugit ca un laș, s-a ascuns ca un laș”, își varsă oful cel care în perioada anilor ’79-’83 a jucat la FCM Brașov împreună cu Nicolae Pescaru, Ioan Naghi, Gicu Clipa, Vasile Bențea, Leo Boriceanu, Nicușor Bucur, Valer Șulea și toți ceilalți. „A doua zi, marți sora soției l-a rugat pe starețul mănăstirii Șura Mare, de lângă Sibiu, s-o pomenească pe Laura creștinește, cum se face, pentru 40 de zile. Normal, i-a povestit tot necazul. Ca o paranteză, nemernicul ăsta care mi-a omorât copilul era șofer, transporta persoane, și așa mai ajungea pe la mănăstirea Șura Mare, ducând oameni în pelerinaj. A urmat înmormântarea și tot așteptam să fie găsit individul. Horea, bietul de el, a apucat s-o vadă cât de cât pe maică-sa în sicriu, de la distanță, îți dai seama că e bulversat cu totul. În schimb, Ianis îi simte lipsa cel mai mult. Tocmai când avea nevoie de mamă cel mai mult, ca orice copil, a rămas fără ea. Cum aude un ciocănit în ușă sau când sună interfonul tresare și crede că «a venit mama»”, istorisește fostul fotbalist al Brașovului.
Și totuși, diavolul a apărut la mănăstire
Ancheta și-a urmat cursul, Dumnezeu știe ce și cum. Cert e că diavolul a scos capul și s-a arătat unde altundeva decât la… mănăstire! „După crimă, netrebnicul fugise cu mașina, una închiriată tot de Laura, să-și facă ăla treaba, și își lăsase acasă telefonul. Unde a stat, nimeni nu știe, cel puțin deocamdată. Era sâmbătă, pe la ora două, când ne-a căutat la telefon sora soției și ne-a spus c-a fost sunată de starețul de la Șura Mare, că nemernicul apăruse la mănăstire. Bineînțeles, am transmis informația mai departe și cam într-o oră păcătosul a fost prins. Știu că a ajuns la Brașov. Așteptăm rezultatul oficial al anchetei. Oricum, treburile sunt clare. Copii Laurei stau la noi, facem totul pentru ei, îi vom crește și ne vom duce crucea mai departe. Repet, este o mare durere și nimănui nu-i doresc să treacă prin aceste momente! Vreau să le mulțumim tuturor celor care au fost și sunt alături de noi în aceste clipe grele, să le dea Dumnezeu sănătate, bucurii și liniștea pe care, din păcate, noi n-o mai avem”, încheie povestea Gherasim Chioreanu.