Dl. profesor Crăcană a fost o prezenţă cu totul aparte, cu o personalitate autentică, cu o concepţie de viaţă şi muncă inconfundabilă, cu structura morală a unui om cu coloană vertebrală.
S-a născut în anul 1939, pe plaiuri moldovene, a absolvit Şcoala Normală, iar apoi Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi – Facultatea de Matematică. A poposit pe meleaguri braşovene prin repartiţie, în anul 1961 la colegiul nostru, pe vremea aceea Liceul nr. 4.
Elevii îşi aduc aminte de dumnealui ca fiind un profesor original, cu limbaj şi gesturi tipice care avea opinii foarte clare atât despre matematică cât şi despre subiecte de viaţă : metoda înjumătăţirii unei foi de hârtie la infinit pe acelaşi sens e legendară, faptul că nu îi plăceau numele alcătuite din mai multe prenume – la care d-lui spunea : „Cazacu Eduard şi alţii”, iar dacă o domnişoară plăcea un tânăr o întreba : „te cheamă Ionescu (adică numele băiatului) sau tragi nădejde?”, cuvinte care de mulţi ani au rămas celebre, pe buzele tuturor celor care i-au fost elevi.
Absolvind secţia pedagogică, d-l Crăcană a fost un maestru al metodelor de predare a matematicii. Elevi mai puţin talentaţi sau pasionaţi de matematică, cu toţii au înţeles misterele teoremelor şi aplicabilitatea practică a acestui domeniu, reuşind cu succes la facultăţi cu acest profil. Ca diriginte, un om implicat, sufletist, deşi nu neapărat vorbăreţ. Un om echilibrat, cu măsură în toate.
Îi aducem cu această ocazie un ultim omagiu: d-le profesor mulţumim pentru omul care aţi fost, pentru modelul pe care l-aţi oferit, veţi rămâne mereu în amintirea noastră!
Cei ce doresc să-i aducă un ultim omagiu pot sa o facă marţi la ora 19.00, la capela Bisericii Schimbarea la Faţă, de la Micşunica. Miercuri la ora 12.00, va avea loc slujba de înmormântare la capela Bisericii Schimbarea la Faţă, de la Micşunica.
Dumnezeu să îl odihnească!