„Cui bono“ sau „Cui prodest“, domnule rector Abrudan?

„Închidem robinetul şi mai tare în privinţa cheltuielilor, iar internalizarea serviciilor este soluţia. De exemplu, pentru paza căminelor, într-un an este vorba de o economie de 6  miliarde de lei vechi, bani care mergeau la o firmă sau firme care asigurau paza. Nu mai merg acolo. De asemenea aş vrea să vă spun că au existat mai multe, să nu le spun oferte, intenţii, de a externaliza serviciile de masă. Universitatea Transilvania nu va face acest lucru, pentru că noi beneficiem de subvenţii pentru partea aceasta de cămine-cantine, adaosul comercial este de 20% şi servim mâncare de calitate la un preţ foarte mic. Toţi studenţii apreciază asta (?? – sic! multe comentarii online la această informație arată cu totul și cu totul altă realitate – n.r.)”, a precizat rectorul Universităţii, în cadrul emisiunii Mix Actual, realizată de Onelia Pescaru.

Primele semne de întrebare pentru măreață gândire a actualului ctitor al Universității ne-au fost ridicate de reprezentanții unor firme de pază. Ei ne-au pus la dispoziție și un sistem de calcul independet de serviciile firmelor de profil din Brașov. Amănunte AICI!

Fără să facem calcule academice, ci doar cele ce țin de artimetică, aflăm că bravul rector de la Universitatea Transilvania a economisit salariile a vreo 23-24 de agenți de pază. Pe cale de consecință, ne întrebăm cum a fost posibil ca Universitatea Transilvania să angajeze și să plătească în plus un pluton de agenți de pază. Scuza că e mai bine să menținem serviciile „la intern“ nu ține. S-au plătit bani grei – publici și din taxele studenților – pentru anumite firme. Mai mult, dacă este atât de revoltat onor dl. Abrudan, de ce nu ne spune și numele firmelor în cauză??? Și dacă a constatat că sunt servicii contractate la prețuri umflate (sau nu a constatat??, ci doar vrea să le internalizeze…), a sesizat vreo instituție de control? Că o fi Curtea de Conturi, că o fi Poliția sau zeii de la partidul pe care îl reprezintă?

Pe urmă, toată treaba asta cu internalizarea, forțând doar un pic nota, seamănă cu povestea aia cu nu ne vindem țara. Nu o dată s-a spus că statul este prost manager. Iar dacă ad contrario, managerii privați știu cel mai bine ce este profitabil pentru afacerea lor, să înțelegem că aceia care își văd interesul (a se citi profitul), nu înțeleg nimic din economia de piață, concurențială, unde achizițiile de servicii se fac pe bune, nu pe interese, sunt cretini și nu înțeleg nimic când iau decizii de a extrernaliza tot mai multe servicii? E drept, „patronii privați“ nu au nevoie de licitații ca să achiziționeze cele mai bune servicii la prețuri cât mai mici, „patronii de stat“…

Și pentru a nu crede cineva că subsemnatul ar fi în măsură să dea lecții de economie unui rector, aveți mai jos o analiză SWOT, făcută de Săptămâna FInanciară , a ce înseamnă „internalizare“ vs. „externalizare“. Întrebările la care poate va răspunde vreodată dl. rector Abrudan sunt „Cui bono“ (Cui îi este avantajos? – Cassius) sau „Cui prodest“ (Cui folosește?).

Internalizare

AVANTAJE

Principalul avantaj al menţinerii tuturor activităţilor, inclusiv pe cele secundare, în interiorul firmei este acela că echipa cunoaşte compania, dinamica sa internă, iar angajaţii pot fi, prin urmare, mai implicaţi decât furnizorii externi.

Comunicarea între departamente este cu mult înlesnită atunci când toate activităţile sunt înglobate în aceeaşi companie. Compania nu depinde de furnizori externi, ci doar de angajaţi, iar controlul asupra  activităţilor desfăşurate este complet.

DEZAVANTAJE

Menţinerea tuturor activităţilor sub o singură umbrelă implică un efort uriaş de coordonare, o echipă mare şi eforturi de susţinere financiară mai mari.

Atunci când toate activităţile companiei sunt internalizate apare un risc foarte mare de a avea mai mulţi angajaţi decât este necesar. Astfel, cresc costurile pentru companie.

Cu cât acoperiţi la nivel intern mai multe activităţi, cu atât vă asumaţi riscuri mai mari şi trebuie să rezolvaţi pe cont propriu orice problemă apare în sistem.

În fiecare an aveţi presiunea creşterilor salariale, pe care le eliminaţi dacă lucraţi cu un furnizor extern. Este mai dificil să relocaţi compania atunci când aveţi un număr mare de angajaţi care se ocupă de toate activităţile interne.

Externalizare

Externalizarea presupune desprinderea unei companii de acele activităţi considerate secundare, care nu sunt direct implicate în derularea curentă a afacerii. Cu alte cuvinte, o firmă de contabilitate îşi poate externaliza cu uşurinţă activităţi precum mentenanţa IT sau recrutarea de personal, aşa cum o agenţie de publicitate poate lăsa în seama unor furnizori externi activităţi precum salarizarea sau contabilitatea.

AVANTAJE

Adoptarea unei structuri organizatorice mai flexibile – mai puţini angajaţi înseamnă mai puţini oameni de coordonat, mai puţini oameni de plătit, de motivat, de evaluat. Redirecţionarea resurselor companiei spre activităţi mai importante. Acest avantaj nu trebuie pierdut din vedere, mai cu seamă într-o perioadă în care companiile nu îşi mai pot permite „luxul” de a aloca resurse şi energii pentru activităţi adiacente celei de bază. Externalizarea activităţilor secundare aduce, în majoritatea cazurilor, şi reduceri de costuri pentru companiile care apelează la aceste metode.

Nu mai sunt plătite salarii pentru un anumit număr de angajaţi interni, contribuţii sociale, pachete de beneficii şi aşa mai departe. Sunt semnate, în schimb, contracte standard, iar sumele de plată sunt mai mici decât echivalentul cheltuielilor pentru salariile oamenilor care ar fi format  respectivul departament intern.

În termeni foarte simpli, externalizarea activităţilor care nu fac parte din nucleul de bază al companiei înseamnă şi mai puţină bătaie de cap. Este un efect direct şi firesc al unei organizaţii mai suple.

Prin externalizare aveţi acces la competenţe şi tehnologii specifice superioare celor pe care le-aţi putea crea în interiorul companiei. Pentru furnizorii la care apelaţi, serviciul de care aveţi nevoie este activitatea de bază, în a cărei perfecţionare au investit de-a lungul timpului. Astfel, aveţi certitudinea că vă lăsaţi pe mâna unor profesionişti.

DEZAVANTAJE

Pierderea, în timp, a competenţelor şi calificării în prestarea unor servicii, ceea ce ar putea apărea ca un minus în ochii unor potenţiali investitori externi.

Prin dependenţa de sursele externe, compania devine mai vulnerabilă.

Contractarea unui furnizor extern de servicii înseamnă concedierea angajaţilor interni care s-au ocupat până la momentul respectiv de activităţile secundare. Concedierile nu sunt niciodată simple, mai ales că există riscul apariţiei conflictelor de muncă şi al litigiilor.

În cazul în care încheiaţi colaborarea cu firma de outsourcing, apare presiunea de a găsi un alt furnizor, care să vă ofere condiţii avantajoase imediat. Altfel, toate activităţile externalizate sunt sistate, iar asta îşi poate pune amprenta asupra afacerii.