Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului Iisus, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, „cu aceeași bucurie ca Paștele“ (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.
Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Iisus în Templu. După cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: „Prezentarea Domnului“. Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Anna. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică.
Odată ajunși la templu, ei sunt întâmpinați de preotul Seimon și de prorocița Ana. Potrivit scrierilor bisericești, Simeon l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel“ (Luca 2, 29-32).
La ortodocşi accentul sărbătorii se pune pe prunc, la catolici, pe primul plan stă Fecioara Maria
În acea zi, dreptul Simeon a trecut la Domnul. Pruncul a fost răscumpărat, după obicei, prin jertfirea celor două turturele, de către părinții Lui după trup, Iosif și Maria. Așa a rămas în cultul ortodox ceremonia prin care orice mamă creștină își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere.
Prima atestare documentară a acestei sărbători se găseşte în însemnările de călătorie ale pelerinei Egeria, care scrie că această sărbătoare se ţinea prin anii 382-384, la Ierusalim, la 40 de zile de la Naşterea Domnului.
Printre autorii care au întocmit Slujbe închinate acestui praznic împărătesc se numără Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie Teologul, precum şi Sfântul Ioan Gură de Aur. Dacă la ortodocşi accentul sărbătorii se pune pe prunc, la catolici, pe primul plan stă Fecioara Maria, care a venit la templu pentru curăţirea ei, după lege.
De aceea, la catolici sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Curăţirea Sfintei Marii şi este trecută între sărbătorile Maicii Domnului. Când este Întâmpinarea Domnului Dat fiind că Pruncul Iisus a venit pe lume la 25 decembrie, după exact 40 de zile, pe 2 februarie, a fost adus de Maica Sa la Templu, pentru a fi înfățișat lui Dumnezeu.
Dintre creştinii răsăriteni, numai armenii sărbătoresc Întâmpinarea Domnului tot la vechea dată, adică la 14 februarie. Având o bază biblică, sărbătoarea Întâmpinării este respectată şi la protestanţi, îndeosebi la evanghelici.
Obiceiuri populare și superstiții
În vreme ce credincioșii respectă Întâmpinarea Domnului, în popor se ține Streneia sau Ziua Ursului.
Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs pe 2 februarie și practicau acest ritual în special asupra copiilor. Bolnavii erau trataţi în această zi prin afumare cu păr de urs. Se mai zice despre Stretenie că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naşte sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri şi nu-i va merge bine.
Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul, zis și Ăl Mare ori Martin. În tradiţia populară, se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!