Crăciunul – istorie, semnificație și tradiții

Crăciunul – istorie, semnificație și tradiții

Crăciunul este perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colţurile ţării, în special la sat, acolo unde obiceiurile s-au păstrat mai bine.

Sărbătoarea Crăciunului datează încă din secolul al IV-lea, când Biserica Creștină a stabilit această dată nu întâmplător, ci pentru a concura cu Saturnaliile, nașterea zeului Soare, din tradițiile păgâne.

În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data Naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează Naşterea lui Iisus.

Mulți istorici ai religiei sunt însă de părere că Nașterea Domnului ar fi avut loc spre sfârșitul iernii. De altfel, există unele discrepanțe între datele la care se sărbătorește Crăciunul: creştinii ortodocşi de rit vechi îl sărbătoresc pe 7 ianuarie, după Calendarul Iulian, care este decalat cu 13 zile față de cel oficial.

Există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație în generație.

Colindul

De sărbătorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colindul, care era pe vremuri interzis. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ.

Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.

Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410.

Alte articole:   Volei feminin: Corona Brașov, învinsă categoric în sferturile Cupei României

Proveniența cuvântului colind se gaseste în latinul calendae. Numele a fost dat de romani sarbatorilor păgâne de Anul nou. În acea perioadă copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau „imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost preluată și adaptată la religia creștină.

În zilele noastre colindătorii merg din casă în casă și și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă.

Bradul de Crăciun

Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.

Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină.

O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar.

În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii, informează Mediafax.

Alte articole:   Volei feminin: Corona Brașov, învinsă categoric în sferturile Cupei României

Coronițele de Crăciun

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

Coroana de brad își are originile într-un obicei precreștin german, ce se celebra în luna Yule (decembrie). Cu timpul acesta s-a răspandit în toata lumea creștina, devenind un simbol al Crăciunului.

Coronița se confecționează din ramuri de brad în forma de cerc, la care se adaugă patru lumanări, în perioada Adventului (patru duminici la rând până la Crăciun).

Potrivit tradiției, fiecare dintre acestea are o anumită semnificație: prima lumânare este închinata profeților, a doua orașului Bethleem, iar ultimele două păstorilor și îngerilor.

Vâscul

Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, poparele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața.

Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la unele popoare, armonia și pacea.

În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.

Alte articole:   Volei feminin: Corona Brașov, învinsă categoric în sferturile Cupei României

Cadoul de Crăciun

Tradiția oferirii cadourilor de Crăciun datează din vremea în care cei trei magi au călătorit la Bethleem să ofere cadouri pruncului Iisus.

Cadourile erau, aparent, menite să reamintească oamenilor de ziua în care magii i-au adus daruri lui Iisus, dar și de ziua în care Dumnezeu a oferit omenirii cel mai de preț cadou, pe Fiul Său.

Romanii îți făceau cadouri în timpul Saturnaliilor, iar călugărițele franceze din secolul al XIII-lea ofereau cadouri săracilor în ajunul zilei de Sfantul Nicolae. Cu toate acestea, oferirea cadourilor nu a devenit o tradiție importantă, cum este astazi, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Masa de Crăciun

O altă tradiție importantă este masa de Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură.

Masa de Crăciun este una dintre cele mai importante tradiții ale acestei sărbatori. Ea se mai numește și prânzul întru Nașterea Domnului, fiind ocazia ideală ca toata familia să petreacă timp împreună.

Crăciunul este o sarbatoare a bucuriei și a înțelegerii. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate

De top în Brașov